Pentru Bulgari, când ziua de 2 Noiembrie cade într-o duminică, chiar dacă se celebrează liturghia comemorării tuturor credincioşilor răposaţi, se spune oficiul duminicii, omiţându-se oficiul răposaţilor; totuşi se pot celebra, cu participarea poporului, laudele pentru răposaţi. După Sărbătorirea Tuturor Sfinţilor din 1 Noiembrie, se face Pomenirea Credincioşilor Răposaţi, urmând un îndemn spontan al dragostei creştineşti. În anul 998 a fost poruncit ca la 2 Noiembrie să se facă aceasta şi întreaga creştinătate a adoptat-o, în anul 1311 Vaticanul stabilind-o în mod oficial. De fapt, biserica acordă un loc important în liturghia zilnică celor care au murit cu semnul credinţei (ca un dar excepţional, în ziua de 2 Noiembrie fiecare preot poate celebra 3 Sfinte Liturghii). Preocuparea şi rugăciunea pentru cei răposaţi se întemeiază pe adevărul despre existenţa unei stări intermediare între biserica triumfătoare şi biserica luptătoare: mijlocirea sfinţilor şi rugăciunile credincioşilor de pe pământ, îndeosebi participarea la celebrarea jertfei oferite pentru sufletele celor răposaţi, ajută la desăvârşirea purificării lor "în sângele Mielului". Acestor suflete biserica le oferă comemorarea solemnă de la 2 Noiembrie pentru a mărturisi dragostea cu care îmbrăţişează pe toţi fiii săi şi a menţine vie în sufletele credincioşilor conştiinţa datoriei şi a posibilităţii de a veni în ajutorul fraţilor şi surorilor din focul suferinţei curăţitoare şi aducătoare de bucurie nesfârşită.