Anul Nou este prima zi din anul calendaristic. Anul Nou este sărbătoare legală în România - pentru 2 zile - în 1 şi 2 Ianuarie (sărbătorile legale în România sunt zile declarate prin lege ca nelucrătoare - cu excepţia unităţilor în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului - angajaţii acelora având dreptul la compensarea cu timp liber corespunzător, în cursul lunii). Anul Nou este întâmpinat în noaptea de 31 Decembrie spre 1 Ianuarie - noaptea de Revelion (din limba Franceză, însemnând "veghe" - cu sensul de ospăţ la miezul nopţii, cu urări de noroc, sănătate şi se urează "La mulţi ani!"). Stabilirea religioasă a datei de 1 Ianuarie ca început de an a avut loc pentru prima dată în 1691 prin papa Inocenţiu XII (până atunci Crăciunul avea rolul Anului Nou). Invariabil în 1 Ianuarie, de Anul Nou, Cehii catolici din România celebrează Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu. Niciodată nu se naşte o fire, ci un ipostas, care în ordinea omenească este o persoană, dacă firea nu vine la subzistenţă reală decât ca persoană. Persoana care S-a născut din Fecioara Maria este identică cu persoana cuvântului dumnezeiesc, care prin întrupare S-a făcut şi persoana firii omeneşti. A nega că Fecioara Maria a fost Născătoare de Dumnezeu, înseamnă a nega că Însuşi Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiul ei, deci fiul omului. De ce a pus Cristos atâta accent pe numirea Sa de fiul omului? Dacă era numai om, aceasta era de la sine înţeles. El a insistat să se numească fiul omului pentru a arăta că - deşi este Dumnezeu - s-a făcut cu adevărat fiul omului El însuşi. Numai aşa Însuşi Fiul lui Dumnezeu S-a împărtăşit de pătimirile oamenilor şi de moarte şi prin aceasta le-a biruit. Numai aşa a îndumnezeit firea omenească. Maica Domnului a născut pe Fiul lui Dumnezeu ca om în chip feciorelnic. Dacă Fecioara Maria a putut aduce prin puritatea ei o contribuţie la întruparea Fiului lui Dumnezeu ca om, la asumarea firii umane - în El ca ipostas al ei - aceasta se datorează faptului că ea singură a dus la împlinire o putere pe care Dumnezeu, de la început, a sădit-o în om împotriva păcatului. Prin aceasta ea a acoperit toată răutatea oamenilor şi i-a arătat pe oameni vrednici de unirea cu Dumnezeu. Prin frumuseţea ei a arătat lui Dumnezeu frumuseţea comună a firii şi L-a mişcat spre iubirea oamenilor. Între Fiul lui Dumnezeu şi întruparea Lui sau calitatea Fecioarei Maria Născătoare de Dumnezeu este o legătură internă, ca de altfel între toate implicaţiile Întrupării sau ale uniunii celor două firi. Urarea cu plugul sau cu buhaiul - Pluguşorul cum i se spune în popor - este un străvechi obicei agrar prin excelenţă, de urare pentru rodirea câmpului, care se practică şi azi, în multe locuri, chiar în ziua de Anul Nou: ceata de urători (mai ales copiii) pleacă din casă în casă să ureze cu Pluguşorul, numit de Cehi bukaci - denumirea fiind în legătură cu zgomotul pe care îl face.