Duminica
26
Martie

Proiect realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
şi implementat de către Institutul Intercultural Timişoara


 






 

Cauta

(cautare cu diacritice)
Albanezi
Armeni
Bulgari
Cehi
Croaţi
Evrei
Germani
Eleni
Italieni
Macedoneni
Maghiari
Polonezi
Români
Romi
Ruşi
Ruteni
Sârbi
Slovaci
Tătari
Turci
Ucraineni
Arabi
Chinezi
Indieni
Iranieni
Universal
Migrant in Romania
dialog2008
Dec 2015 Ianuarie 2016 Feb 2016
D L Ma Mi J V S
         
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
           
Feb 2016 2016Feb 2017
1 Ianuarie
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
Institutul Intercultural Timişoara
 
Anul Nou
01-01-2016 - Cehi

Anul Nou este prima zi din anul calendaristic. Anul Nou este sărbătoare legală în România - pentru 2 zile - în 1 şi 2 Ianuarie (sărbătorile legale în România sunt zile declarate prin lege ca nelucrătoare - cu excepţia unităţilor în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului - angajaţii acelora având dreptul la compensarea cu timp liber corespunzător, în cursul lunii). Anul Nou este întâmpinat în noaptea de 31 Decembrie spre 1 Ianuarie - noaptea de Revelion (din limba Franceză, însemnând "veghe" - cu sensul de ospăţ la miezul nopţii, cu urări de noroc, sănătate şi se urează "La mulţi ani!"). Stabilirea religioasă a datei de 1 Ianuarie ca început de an a avut loc pentru prima dată în 1691 prin papa Inocenţiu XII (până atunci Crăciunul avea rolul Anului Nou). Invariabil în 1 Ianuarie, de Anul Nou, Cehii catolici din România celebrează Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu. Niciodată nu se naşte o fire, ci un ipostas, care în ordinea omenească este o persoană, dacă firea nu vine la subzistenţă reală decât ca persoană. Persoana care S-a născut din Fecioara Maria este identică cu persoana cuvântului dumnezeiesc, care prin întrupare S-a făcut şi persoana firii omeneşti. A nega că Fecioara Maria a fost Născătoare de Dumnezeu, înseamnă a nega că Însuşi Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiul ei, deci fiul omului. De ce a pus Cristos atâta accent pe numirea Sa de fiul omului? Dacă era numai om, aceasta era de la sine înţeles. El a insistat să se numească fiul omului pentru a arăta că - deşi este Dumnezeu - s-a făcut cu adevărat fiul omului El însuşi. Numai aşa Însuşi Fiul lui Dumnezeu S-a împărtăşit de pătimirile oamenilor şi de moarte şi prin aceasta le-a biruit. Numai aşa a îndumnezeit firea omenească. Maica Domnului a născut pe Fiul lui Dumnezeu ca om în chip feciorelnic. Dacă Fecioara Maria a putut aduce prin puritatea ei o contribuţie la întruparea Fiului lui Dumnezeu ca om, la asumarea firii umane - în El ca ipostas al ei - aceasta se datorează faptului că ea singură a dus la împlinire o putere pe care Dumnezeu, de la început, a sădit-o în om împotriva păcatului. Prin aceasta ea a acoperit toată răutatea oamenilor şi i-a arătat pe oameni vrednici de unirea cu Dumnezeu. Prin frumuseţea ei a arătat lui Dumnezeu frumuseţea comună a firii şi L-a mişcat spre iubirea oamenilor. Între Fiul lui Dumnezeu şi întruparea Lui sau calitatea Fecioarei Maria Născătoare de Dumnezeu este o legătură internă, ca de altfel între toate implicaţiile Întrupării sau ale uniunii celor două firi. Urarea cu plugul sau cu buhaiul - Pluguşorul cum i se spune în popor - este un străvechi obicei agrar prin excelenţă, de urare pentru rodirea câmpului, care se practică şi azi, în multe locuri, chiar în ziua de Anul Nou: ceata de urători (mai ales copiii) pleacă din casă în casă să ureze cu Pluguşorul, numit de Cehi bukaci - denumirea fiind în legătură cu zgomotul pe care îl face.

 



< inapoi

© 2008 Institutul Intercultural Timisoara. Toate drepturile rezervate.