Marti
25
Iulie

Proiect realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
şi implementat de către Institutul Intercultural Timişoara


 






 

Cauta

(cautare cu diacritice)
Albanezi
Armeni
Bulgari
Cehi
Croaţi
Evrei
Germani
Eleni
Italieni
Macedoneni
Maghiari
Polonezi
Români
Romi
Ruşi
Ruteni
Sârbi
Slovaci
Tătari
Turci
Ucraineni
Arabi
Chinezi
Indieni
Iranieni
Universal
Migrant in Romania
dialog2008
Dec 2015 Ianuarie 2016 Feb 2016
D L Ma Mi J V S
         
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
           
Feb 2016 2016Feb 2017
1 Ianuarie
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
Institutul Intercultural Timişoara
 
Vasilopita
01-01-2016 - Eleni

Tăierea Vasilopitei, adică a plăcintei Sfântului Vasile, este la Eleni cu ocazia sărbătoririi Noului An. Atunci când Sfântul Vasile era episcopul Cezareii, pentru a salva oraşul de la jefuirea de către prefectul de Capadochia, a cerut locuitorilor să-i aducă tot aurul, monedele şi bijuteriile pe care le aveau - spre a le preda. Ajungând la el, prefectului i s-a făcut ruşine şi a făcut cale întoarsă, fără a lua ceva. După aceea, rămas cu toate, episcopul - neştiind ale cui sunt bijuteriile şi monedele de aur - a poruncit să se facă plăcinte (pite), introducând în fiecare dintre ele câte o monedă sau câte o bijuterie. Toate plăcintele au fost sfinţite şi au fost împărţite bucăţi, una câte una, fiecărui locuitor, cu toţii având posibilitatea să găsească în bucăţile lor ceea ce credeau că este pierdut pentru totdeauna. De atunci, an de an, s-a păstrat acest obicei al tăierii pitei - până în prezent - luând denumirea, după Sfântul Vasile ca Vasilopita. Anul Nou este prima zi din anul calendaristic. Anul Nou este sărbătoare legală în România - pentru 2 zile - în 1 şi 2 Ianuarie (sărbătorile legale în România sunt zile declarate prin lege ca nelucrătoare - cu excepţia unităţilor în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului - angajaţii acelora având dreptul la compensarea cu timp liber corespunzător, în cursul lunii). Anul Nou este întâmpinat în noaptea de 31 Decembrie spre 1 Ianuarie - noaptea de Revelion (din limba franceză, însemnând "veghe" - cu sensul de ospăţ la miezul nopţii, cu urări de noroc, sănătate şi se urează "La mulţi ani!"). Stabilirea religioasă a datei de 1 Ianuarie ca început de an a avut loc pentru prima dată în 1691 prin papa Inocenţiu XII (până atunci Crăciunul avea rolul Anului Nou). Pentru ortodocşi este amintirea Sfântului Vasile cel Mare (329–379), episcopul Cezareii, care s-a mutat la Domnul în 1 Ianuarie; a fost unul dintre cei mai importanţi părinţi ai bisericii şi totodată unul dintre cei mai mari teologi creştini. De Anul Nou - în 1 Ianuarie - este unul din marile praznice împărăteşti ale Mântuitorului: tăierea împrejur a Domnului. La 8 zile de la naşterea Lui cea sfântă din Fecioară, a binevoit să fie adus de Maică Sa şi de Iosif, în locul unde, după obicei, Evreii se tăiau împrejur şi a fost tăiat împrejur; şi I s-a dat numele Isus - nume adus din cer de îngerul Gavril mai înainte de zămislirea Lui în pântecele Fecioarei. Tăierea împrejur a fost potrivit Legii lui Moise, pentru a se arăta că Isus era împlinitorul Legii Vechi (tăierea împrejur era numai închipuire înaintea curăţirii celei adevărate iar nu adevărata curăţire, pe care a săvârşit-o Domnul, scoţând păcatul din mijlocul lumii şi pironindu-l pe Cruce; iar în loc de tăierea împrejur din Legea Veche a legiuit Botezul darului celui nou - care este din apă şi duh). Creştinii nu mai sunt ţinuti la tăierea împrejur cea trupească dar sunt ţinuti la împlinirea rânduielilor unei adevărate tăieri împrejur duhovniceşti - fiind datori, îndeosebi, ca Noul Legământ, întemeiat de Domnul Isus, să săvârşească în fiecare om o deplină supunere faţă de Dumnezeu, a trupului şi a poftelor, o deplină dăruire, o deplină pătrundere cu puteri sfinte a trupului şi cerinţelor lui - lucrare atât de însemnată pentru că este o tăiere împrejur a inimii, adică una care atinge toate gândurile, toate voile, toate simţirile cele mai tainice, îndepărtând ce nu poate merge împreună cu o adevărată căutare a lui Dumnezeu. Sărbătoarea tăierii împrejur este şi sărbătoarea numelui lui Isus. De praznic este dezlegare la toate iar până la încheierea lui (14 Ianuarie), creştinii, înainte de a lua anaforă, beau aghiazmă mare.

 



< inapoi

© 2008 Institutul Intercultural Timisoara. Toate drepturile rezervate.