Vineri
24
Martie

Proiect realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
şi implementat de către Institutul Intercultural Timişoara


 






 

Cauta

(cautare cu diacritice)
Albanezi
Armeni
Bulgari
Cehi
Croaţi
Evrei
Germani
Eleni
Italieni
Macedoneni
Maghiari
Polonezi
Români
Romi
Ruşi
Ruteni
Sârbi
Slovaci
Tătari
Turci
Ucraineni
Arabi
Chinezi
Indieni
Iranieni
Universal
Migrant in Romania
dialog2008
Dec 2016 Ianuarie 2017 Feb 2017
D L Ma Mi J V S
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
       
Feb 2017 2017Feb 2018
1 Ianuarie
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
Institutul Intercultural Timişoara
 
Crăciunul
07-01-2017 - Macedoneni

După calendarul iulian – urmat de Macedoneni - Crăciunul se sărbătoreşte la 7 Ianuarie (după calendarul gregorian pe 25 Decembrie) dar Macedonenii sărbătoresc de 2 ori / împreună şi cu Românii; în 1923, la Sinodul de la Istanbul a acceptat existenţa celor 2 calendare. Crăciunul – numit Bojik de Macedoneni - este sărbătoarea naşterii lui Cristos. De Moş Crăciun – numit de Macedoneni Dedo Mraz - este o combinaţie a obiceiurilor religioase şi folclorice, care prin diversitatea lor dau o frumuseţe aparte sărbătorii: Macedonenii colindă şi îşi oferă cadouri. Pentru macedoneni, Crăciunul este nucleul tuturor celorlalte prăznuiri bisericeşti - având în vedere faptul că Naşterea Domnului se socoteşte ca fiind începutul noii ere. Evanghelia descrie momentul când s-a născut Domnul Isus Cristos. Mărturie despre acel moment stă faptul că împăratul roman August a dat ordin ca să se înfăptuiască un recensământ pe teritoriul imperiului; atunci dreptul Iosif şi Sfânta Fecioară Maria au sosit în Betleem, dat fiind faptul că erau din neamul lui David. Neavând unde să înnopteze, aceştia au mers la o peşteră unde trăgeau păstorii. Şi tocmai acolo s-a născut Domnul Isus Cristos. Lumina şi bucuria îngerilor au fost primele semne pe care le-au auzit şi le-au văzut păstorii. “Nu vă temeţi! Astăzi s-a născut Mântuitorul, care este Isus Cristos şi iată şi semnul: în iesle veţi găsi un nou născut”. Şi corul de îngeri imediat a început să cânte “Slavă Domnului din ceruri iar pe pământ între oameni pace şi bună înţelegere”. Această bună veste a fost confirmată imediat de către păstori care ajungând la peşteră s-au închinat Pruncului. Să se închine la Prunc au venit şi 3 înţelepţi babilonieni, purtându-i daruri: aur, tămâie şi smirnă. Aceste daruri simbolizează: tămâia – Domnul, smirna - omul şi aurul - împăratul. În cadrul bisericii, această sărbătoare a început să fie celebrată înaintea sfârşitului secolului III, pentru că până atunci biserica nu dădea o prea mare importanţă naşterii în trup, dând o mai mare importanţă naşterii spirituale, adică botezului, fapt pentru care se sărbătorea odată cu botezul Domnului Isus Cristos - Epifania. Poporul macedonean cu mare atenţie şi cinstire prăznuieşte Crăciunul, care începe să se celebreze începând cu Ajunul, ziua dinaintea Crăciunului. De acest praznic sunt legate multe obiceiuri şi simboluri. Dimineaţa devreme de Crăciun copiii Macedoneni cântă colinde pe la gospodari. Aceştia îi simbolizează pe îngeri şi cântatul înseamnă că vestea Naşterii Domnului se răspândeşte oriunde; copiii mai simbolizează şi păstorii iar casele unde se duc peştera Naşterii. Mai există de asemenea încă o simbolistică: copiii îl simbolizează pe Domnul Isus Cristos şi de aceea dobândesc daruri iar gospodarii pe înţelepţii care au adus daruri Pruncului. De Ajun, familia Macedoneană se adună la cină şi - conform obiceiului - în această seară nu se merge în vizită. Se pune masă bogată: gospodarii se trudesc să pună pe masă de toate pentru a le fi mesele îmbelşugate în întregul an care vine. Se coc pâinişoare, iar în unele locuri se coc colăcei în care se pun câte un bănuţ. Se crede că acela sau aceea care va găsi bănuţul va fi urmărit de noroc pe parcursul întregului an care vine. Înainte de a începe această masă bogată, gospodarul familiei binecuvântează bucatele şi rupe o pâine mică rotundă sau un colăcel în exact numărul membrilor familiei plus 2 bucăţi - una pentru Dumnezeu Tatăl şi una pentru casă. De asemenea, în seara de Ajun pe foc se pune o ramură din cel mai frumos şi sănătos copac din gospodărie, pentru ca toţi membrii familiei să fie sănătoşi şi frumoşi anul care vine. Pe timpul acestui praznic se aprinde şi un foc de Crăciun care este strâns legat de săbătoare şi care se numeşte Colindatul sau La Colind. Şi astăzi ca şi în trecut în localităţile Macedonene se aprind focuri mai mari sau mai mici iar grupuri de oameni se adună şi cântă colinde; tot cu această ocazie se alege şi naşul - cel care va coace colăcelul sau pâiniţa rotundă în care se va pune bănuţul; cel care găseşte banul devine naşul pentru anul viitor. De Crăciun, unii Macedoneni în odaia de dormit pun fân pe jos - fapt care simbolizează peştera în care s-a născut Isus. De Crăciun, dimineaţa devreme începe slujba în biserici. Înainte de împărtăşania care este la sfârşitul slujbei, oamenii care s-au certat trebuie să se împace şi să se invite între ei în vizită. După slujbă, tinerele merg prin livezi şi leagă copacii pentru ca ei să fie feriţi de diferite boli şi să dea roadă (acest obicei este de obicei acompaniat de cântece); de asemenea, de praznicul Crăciunului este legată şi zicala: “Înainte de Crăciun, după Crăciun, acasă să fii”, care înseamnă că pe timpul marelui praznic trebuie să se stea acasă înconjurat de familie şi acolo să se slăvească şi să se vestească vestea minunată a Naşterii Mântuitorului.

 



< inapoi

© 2008 Institutul Intercultural Timisoara. Toate drepturile rezervate.