Vineri
24
Noiembrie

Proiect realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
şi implementat de către Institutul Intercultural Timişoara


 






 

Cauta

(cautare cu diacritice)
Albanezi
Armeni
Bulgari
Cehi
Croaţi
Evrei
Germani
Eleni
Italieni
Macedoneni
Maghiari
Polonezi
Romāni
Romi
Ruşi
Ruteni
Sārbi
Slovaci
Tătari
Turci
Ucraineni
Arabi
Chinezi
Indieni
Iranieni
Universal
Migrant in Romania
dialog2008
Jan 2017 Februarie 2017 Mar 2017
D L Ma Mi J V S
     
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
       
Mar 2017 2017Mar 2018
1 Ianuarie
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
Institutul Intercultural Timişoara
 
Ziua Serbiei
15-02-2017 - Sārbi

Serbia / Србија are suprafaţa de 88371 kmp, capitala Belgrad, e cu o oră diferenţă a fusului faţă de România şi utilizează ca monedă Dinarul. La sfârşitul primului război mondial, Sârbii din Banat au cerut alipirea regiunii la Serbia iar Românii din Banat au cerut alipirea regiunii la România; Banatul atunci era în Ungaria Mare şi prin Tratatul de la Trianon din 4 Iunie 1920 România a fost recunoscută internaţional cu două treimi din Banat iar treimea de vest a Banatului – cuprinzând importante comunităţi Române – a fost inclusă în Serbia. Recent s-a stabilit ca 15 Februarie să fie Ziua Naţională a Serbiei. Prin hotărârea Adunării Naţionale, această dată este introdusă în legea sărbătorilor naţionale, în memoria adoptării în 1835 a primei constituţii a Serbiei, aşa numita "Constituţia de Ziua Întâmpinării". În ţară, pe lângă limba oficială Sârbă - care utilizează 2 alfabete, chirilic şi latin - în Provincia Autonomă Voivodina (unde mai sunt oficiale Croata / similară Sârbei, Maghiara, Rutena şi Slovaca), limba Română este oficială - cu toate că în Serbia există mult mai mulţi Români în afara provinciei decât în ea. În 15 Februarie, conform calendarului iulian urmat de Sârbi, este Întâmpinarea Domnului, unul din marile praznice împărăteşti ale Mântuitorului. După 40 de zile de la naşterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la Templul Ierusalimului - centrul vieţii religioase a naţiunii Evreilor (conform Legii lui Moise, femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în templu timp de 40 de zile; la împlinirea acestora, mama venea cu fiul la templu şi aducea jertfă un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificării). Preasfânta Fecioară, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare - deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăţiei şi Sfinţeniei; cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie legii timpului. Înainte de naşterea lui Cristos, bărbaţii şi femeile drepte în credinţă trăiau cu speranţa venirii lui Mesia cel promis iar din oraş Simeon şi Ana au fost consideraţi vrednici de a-L întâmpina pe Mântuitor în Templul Ierusalimului - fiind ultimii credincioşi din Legea Veche. Sărbătoarea este semnificativă prin libertatea apărută faţă de Legea Veche şi chemarea la primirea Legii Noi - putere de mântuire a credinţei în El (mai tare decât Legea Veche), puterea de mântuire a tuturor popoarelor lumii; această veste bună este darul cel mai de preţ al întâmpinării Domnului, de către cei 2, la templu. Este dezlegare la vin, untdelemn şi peşte. În prezent, în Serbia sunt mai mulţi Români decât Sârbi în România. Serbia are deschise în România Ambasada în Bucureşti şi Consulatul General în Timişoara.

 



< inapoi

© 2008 Institutul Intercultural Timisoara. Toate drepturile rezervate.