Vineri
26
Mai

Proiect realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
şi implementat de către Institutul Intercultural Timişoara


 






 

Cauta

(cautare cu diacritice)
Albanezi
Armeni
Bulgari
Cehi
Croaţi
Evrei
Germani
Eleni
Italieni
Macedoneni
Maghiari
Polonezi
Români
Romi
Ruşi
Ruteni
Sârbi
Slovaci
Tătari
Turci
Ucraineni
Arabi
Chinezi
Indieni
Iranieni
Universal
Migrant in Romania
dialog2008
Feb 2017 Martie 2017 Apr 2017
D L Ma Mi J V S
     
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 
Apr 2017 2017Apr 2018
1 Ianuarie
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
Institutul Intercultural Timişoara
 
Mărţişorul
01-03-2017 - Macedoneni

Macedonenii din România - la fel ca Românii şi Bulgarii –  au Mărţişorul în 1 Martie: ziua în care un Mărţişor aduce un zâmbet pe feţele tuturor femeilor (în Macedonia tradiţia a existat dar s-a pierdut). Ziua de 1 Martie aduce cu ea primăvara plină de căldură, flori frumos colorate şi parfumate, păsări ce încântă cu al lor cântec mirific şi multă bună dispoziţie. Mărţişorul este un obicei străvechi care are legătură cu practicile şi credinţele agricole. Deoarece 1 Martie este prima zi de primăvară când întreaga natură renaşte, sărbătoarea Mărţişorului are loc în această zi. Un alt motiv al sărbătoririi Mărţişorului în această zi ar mai fi că în vechime anul nou calendaristic începea pe 1 Martie. Încă din antichitate se folosea Mărţişorul şi dăruirea lui persoanelor iubite, drept dovezi fiind săpăturile arheologice pe teritoriul României, când s-au găsit Mărţişoare cu o vechime de peste 8 000 de ani, acestea fiind pietre mici de râu vopsite în alb şi negru, înşirate de aţă, care foloseau drept medalion. Drept Mărţişoare le erau oferite persoanelor dragi, în special femeilor, fiinţelor iubite, celor născătoare de viaţă. Indiferent de simbolul oferit, Mărţişorul era însoţit de un şnur răsucit de lână, fire în culori alb şi roşu. Culoarea roşie, culoarea soarelui, a focului şi a sângelui, era atribuită vieţii, celei care dădea naştere vieţii, deci femeii. În schimb culoarea albă, conferită de curăţirea sufletească, limpezimea apelor, albul imaculat al norilor, era specifică înţelepciunii bărbatului. Secretul „puterii” mărţişorului stă, de fapt în firul de lână alb, care se înfăşura cu altul negru (roşu mai târziu), ca un simbol de moment sau generic al împletirii dintre iarnă şi vară, dintre întuneric şi lumină, dintre bine şi rău şi dintre viaţă şi moarte. Felul în care aceste fire de lână de realizează, ţine de un ritual al armoniei. Se fac adevărate calcule, care pun de acord statura celui pentru care se face Mărţişorul cu poarta casei, cu uşa şi cu orcevelele ferestrelor. Cu alte cuvinte, structura fizică a viitorului posesor de fir magic trebuie să se integreze corect în mediul apropiat. Talismanul îl va apăra în aceeaşi măsură pe posesor dar şi casa lui. Mărţişorul se punea copiilor, fetelor, fiinţelor fragile, pentru a fi apărate de primejdii, boli şi să nu le ardă soarele prea tare. Într-o anume zi magică, Mărţişorul se scotea şi se agăţa de creanga unui copac. Soarta lui prin ploi vorbea de soarta celui care îl purtase. În firul magic alb-roşu al Mărţişorului se împleteau destinul individual şi cel universal (al rosturilor sociale şi cosmice). Unele legende spun că firul Mărţişorului ar fi tors de Baba Dochia, zeiţa agrară şi lunară (de aici simbolul banului de argint găurit ce întruchipează Luna şi se agaţă de fir). Chiar şi în prezent, podoabele de Mărţişor apar mai mult sub forma unor reprezentări feminine. El marchează ascendenţa principiului feminin, vizibilă în toate manifestaţile începutului de primăvară.

 



< inapoi

© 2008 Institutul Intercultural Timisoara. Toate drepturile rezervate.