Vineri
18
August

Proiect realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
şi implementat de către Institutul Intercultural Timişoara


 






 

Cauta

(cautare cu diacritice)
Albanezi
Armeni
Bulgari
Cehi
Croaţi
Evrei
Germani
Eleni
Italieni
Macedoneni
Maghiari
Polonezi
Români
Romi
Ruşi
Ruteni
Sârbi
Slovaci
Tătari
Turci
Ucraineni
Arabi
Chinezi
Indieni
Iranieni
Universal
Migrant in Romania
dialog2008
Mar 2017 Aprilie 2017 May 2017
D L Ma Mi J V S
           
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
           
May 2017 2017May 2018
1 Ianuarie
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
Institutul Intercultural Timişoara
 
Buna Vestire
07-04-2017 - Macedoneni

Buna Vestire a Maicii Domnului din 7 Aprilie pentru ortodocşii pe stil vechi - ca Macedonenii / ce o numesc Blagoveştenia - este unul dintre cele 4 praznice împărăteşti ale ei (celelalte 3 sunt – conform calendarului iulian - Naşterea Maicii Domnului în 21 Septembrie, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului în 4 Decembrie şi Adormirea Maicii Domnului în 28 August). Sărbătoarea de anunţare a Mariei că va naşte pe Isus este cea dintâi sărbătoare a Maicii Domnului. Buna Vestire constituie sfârşitul făgăduinţelor pentru venirea lui Mesia şi începutul mântuirii pentru om, când se împlinesc profeţiile Vechiului Testament iar prin acceptarea de către Sfânta Fecioară Maria a acestei lucrări divine, întreg neamul omenesc se pregăteşte pentru eliberarea de sub robia păcatului şi a morţii. Sărbătoarea este rânduită pentru amintirea zilei în care Arhanghelul Gavril a vestit Sfintei Fecioare că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. Ea a fost aşezată cu 9 luni înainte de Naşterea Domnului / Crăciunul - pentru că aşa a avut loc zămislirea dumnezeiescului Prunc în pântecele Fecioarei Maria, pe când Ea avea 15 ani. Buna Vestire este o sărbătoare foarte aşteptată, datorită evlaviei pe care credincioşii o au către Maica Domnului. Situată în preajma echinocţiului de primăvară, Blagoveştenia este considerată o sărbătoare foarte importantă. Este taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu, a Cuvântului veşnic, în sânul Preacuratei Fecioare, mister prin care Cerul se coboară pe pământ. Este evenimentul hotărâtor care schimbă cursul vieţii omului şi împarte istoria în 2: înainte de Cristos şi după Cristos. În anul 747 de la întemeierea Romei (Dionisie cel Mic a stabilit, în mod greşit, începutul erei creştine cu 6 ani mai târziu, anul 753 de la întemeierea Romei), într-un neînsemnat orăşel din Palestina, Nazaretul Galileii, un mesager al Cerului, îngerul Gavril, a fost trimis la umila Fecioară Maria ca să-i aducă ei şi - prin ea - omenirii, vestea cea bună a întrupării lui Dumnezeu în sânul ei feciorelnic. De aceea sărbătoarea de azi se numeşte Buna Vestire, care are acelaşi înţeles cu Evanghelia, cuvânt provenit din limba Greacă. "Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei" – o salută îngerul. Acest straniu şi nemaiauzit salut din partea unui sol al Cerului o sperie pe tânăra Fecioară. Îngerul o linişteşte: "Nu te teme, Marie, căci ai aflat har înaintea lui Dumnezeu", ceea ce însemna: Dumnezeu te iubeşte în chip deosebit. "Şi - continuă îngerul – vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Isus." Adică Mântuitor, Mesia. "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu cunosc bărbat" - întreabă Maria. "Spiritul Sfânt se va coborî asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. Pentru aceasta şi sfântul ce se va naşte din tine se va chema Fiul lui Dumnezeu", îi răspunde Gavril. Liniştită prin aceste destăinuiri, prin care, pe de o parte, îşi vedea pusă la adăpost virtutea fecioriei perpetue iar pe de altă parte era încredinţată că, printr-un har unic al lui Dumnezeu, era aleasă ca să fie Mama Mântuitorului ei şi al lumii, Maria primeşte cu adâncă smerenie această demnitate, zicând: "Iată roaba Domnului; fie mie după Cuvântul Tău!" În clipa când a rostit acest consimţământ, prin "fie", Dumnezeu Cuvântul a luat trup omenesc în trupul ei, devenind ea, astfel, Mama lui Dumnezeu şi Mama neamului omenesc. Cel nemărginit, Cel veşnic, Cel atotputernic devine mărginit, vremelnic, slab, supus schimbării, lipsurilor, suferinţelor şi morţii: întru totul asemenea oamenilor - afară de păcat. El şi-a ales, din veci, acest colţişor de rai, fiinţa preacurată a Fecioarei Maria, care nu a fost niciodată atinsă nici măcar de umbra vreunui păcat, deoarece Dumnezeu, în vederea unicei ei demnităţi de Mamă a Sa, a împodobit-o cu toate virtuţile, în gradul cel mai înalt, şi cu privilegiul unic de a fi scutită chiar şi de pata păcatului strămoşesc. Aşa o prevesteşte protoevangheliul, adică prima bună-vestire pe care o face însuşi Dumnezeu, când, după căderea în păcat a protopărinţilor, îi spune Satanei: "Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; ea îţi va zdrobi capul iar tu îi vei atinge călcâiul." Aici este vorba de o femeie, de o nouă Evă, de mama noului Adam, adică a lui Isus, deci de Maria, care, drept răzbunare împotriva Şarpelui, a Satanei, va zdrobi capul acestuia, şi de vrăjmăşia dintre această femeie şi diavol / de o parte şi dintre sămânţa ei - Isus - şi diavol, de altă parte. Or, vrăjmăşia cu diavolul înseamnă a nu avea nimic comun cu el, înseamnă deci absenţa totală a păcatului. Şi fiindcă vrăjmăşia dintre Isus şi diavol a fost totală şi veşnică, tot veşnică şi totală trebuie să fie şi vrăjmăşia dintre Maria şi diavol, ca să rămână în picioare paralelismul dintre aceste 2 duşmănii. Or, dacă Preacurata Fecioară ar fi fost atinsă de vreun păcat chiar şi numai pentru o clipă din existenţa ei, duşmănia ei cu diavolul nu ar fi la fel ca aceea dintre Fiul ei şi diavol: totală şi pentru totdeauna. Iată de ce, Maria, în virtutea acestei profeţii din Cartea Facerii, a fost scutită şi de păcatul strămoşesc. Că ea a fost scutită de acest păcat reiese şi din salutul îngeresc: "Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine", deoarece unde este plinătate de har nu încape nici un păcat, deci nici păcatul strămoşesc. De altfel nu se poate concepe ca Isus - însăşi sfinţenia - să se fi putut întrupa într-o fiinţă care să fi fost atinsă vreodată de pata vreunui păcat. Iar acelora care obiectează că în cazul când Preacurata Sa Mamă ar fi fost prezervată de păcatul strămoşesc ea nu s-ar fi bucurat de Jertfa Răscumpărării Fiului ei, răspunsul e că şi ea a fost răscumpărată şi încă într-un mod perfect, căci, de pildă, a-l feri pe cineva de a fi atins de o boală grea este un act de mai mare iubire decât a-l vindeca după ce a fost lăsat să se îmbolnăvească. Şi - ca un corolar, ca o consecinţă logică a acestui privilegiu al conceperii nepătate - rezultă un alt privilegiu al Preacuratei: scutirea de moartea trupească în sensul ei de descompunere biologică; deoarece - fiind moartea o urmare a păcatului originar - e cu totul logic ca Maria, care a fost scutită de acest păcat, să fie scutită şi de consecinţa acestuia, care e moartea. De aceea, despre Maria se spune că a adormit, fiind ridicată cu trupul la cer, a treia zi, în corul îngerilor. E de la sine înţeles că, dacă ea a fost prezervată de pata păcatului strămoşesc, cu atât mai mult a fost scutită şi de orice umbră de păcat uşor, lesne-iertător, deoarece ea nu a moştenit nici dezechilibrul naturii umane creat de acel păcat / dezechilibru ce constă în pornirile dezordonate spre păcate; dar maternitatea divină i-a atras Mariei şi un alt privilegiu unic: fecioria înainte de naştere, în naştere şi după naştere - întrunind astfel în fiinţa ei paradoxul necuprins al mamei fecioare. Din punct de vedere natural pare a fi o imposibilitate; de altfel, din nou trebuie subliniat că mintea oamenilor nu poate admite ca Dumnezeu - care este sfinţenia însăşi - să aducă prin întruparea Sa vreun prejudiciu jurământului de feciorie perpetuă pe care îl făcuse Maria şi la care ea ţinea atât de mult, după cum reiese din dialogul ei cu îngerul Gavril, când întreabă: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu cunosc bărbat?" Acest mister al fecioriei în naştere e analog fenomenelor din natură: soarele trece prin sticlă fără s-o vatăme şi tot la fel chipul străbate oglinda fără s-o despice. Astfel a trecut Isus prin Maria rămânând trupul ei nevătămat, de-a pururi feciorelnic. Toate aceste privilegii unice amintite - zămislirea fără prihană strămoşească, scutirea de moarte şi înălţarea cu trupul la cer, scutirea de orice păcat personal şi fecioria perpetuă - formează cununa de nestemate ce aureolează fruntea Fecioarei Mame, pe care Dumnezeu astfel şi-a pregătit-o pentru ca ea să păşească în lume ca s-o sfinţească, s-o îndumnezeiască şi s-o mântuiască. De aceea biserica nu încetează şi nu va înceta să preamărească sfinţenia fără seamăn a Fecioarei Maria.

 



< inapoi

© 2008 Institutul Intercultural Timisoara. Toate drepturile rezervate.