Luni
20
Noiembrie

Proiect realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
şi implementat de către Institutul Intercultural Timişoara


 






 

Cauta

(cautare cu diacritice)
Albanezi
Armeni
Bulgari
Cehi
Croaţi
Evrei
Germani
Eleni
Italieni
Macedoneni
Maghiari
Polonezi
Români
Romi
Ruşi
Ruteni
Sârbi
Slovaci
Tătari
Turci
Ucraineni
Arabi
Chinezi
Indieni
Iranieni
Universal
Migrant in Romania
dialog2008
Mar 2017 Aprilie 2017 May 2017
D L Ma Mi J V S
           
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
           
May 2017 2017May 2018
1 Ianuarie
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
Institutul Intercultural Timişoara
 
Lunea Mare
11-04-2017 - Romi

Ultima treaptă a urcuşului duhovnicesc pe care Postul Sfintelor Paşti o pune în faţa creştinilor este Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare (în timpul căreia credincioşii îşi reamintesc şi retrăiesc ultimele zile din viaţa Mântuitorului - cu întreaga lor tensiune şi dramă lăuntrică, într-o stare de sobrietate şi măreţie în acelaşi timp, de tristeţe dar şi de bucurie, de pocăinţă dar şi de nădejde, fiecare zi al având un înţeles şi un mesaj foarte clar şi adânc): primele 3 zile sunt sfinte pentru că reamintesc sensul escatologic al Paştilor; a patra zi, joi, marchează cea din urmă Cină a Domnului cu ucenicii Săi şi trădarea lui Iuda, a cincea zi, vineri, numită şi Paştile Crucii, fiind cu adevărat începutul Paştilor (Trecerea) iar sâmbătă este ziua în care tristeţea e transformată în bucurie prin omorârea morţii. Din Lunea Mare încep Sfintele Patimi ale Domnului Isus Cristos. În această zi se face pomenire de fericitul Iosif, cel preafrumos şi de smochinul ce s-a uscat prin blestemul Domnului. Iosif cel preafrumos – fiul cel mai mic al patriarhului Iacov, născut din Rahila – este icoană a lui Cristos, pentru că, asemenea lui şi Domnul a fost invidiat de iudei, a fost vândut de ucenicul său cu 30 de arginti şi a fost închis în groapa întunecoasă a mormântului. Sculându-Se de acolo prin El însuşi, împărăteşte peste Egipt, adică peste tot păcatul, îl învinge cu putere şi - ca un iubitor de oameni - răscumpără prin darea hranei celei de taină, dându-Se pe El pentru oameni pe care îi hrăneşte cu pâine cerească. Tot Lunea Mare se face pomenire de smochinul cel neroditor care s-a uscat prin blestemul Domnului: ca să convingã poporul nerecunoscător că are putere îndestulătoare şi spre a pedepsi, ca un Bun ce nu vrea să-şi arate puterea Sa de a pedepsi faţă de om, ci faţă de ceva care are o fire neînsufleţită şi nesimţitoare. Istoria smochinului a fost aşezată aici spre a îndemna la umilinţă, după cum istoria lui Iosif a fost aşezată spre a înfăţişa pe Cristos. Fiecare suflet lipsit de orice roadă duhovnicească este un smochin. Dacă Domnul nu găseşte în el odihnă, a doua zi, adică după viaţa aceasta de acum, îl usucă prin blestem şi-l trimite în focul veşnic.

 



< inapoi

© 2008 Institutul Intercultural Timisoara. Toate drepturile rezervate.