Duminica
28
Mai

Proiect realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
şi implementat de către Institutul Intercultural Timişoara


 






 

Cauta

(cautare cu diacritice)
Albanezi
Armeni
Bulgari
Cehi
Croaţi
Evrei
Germani
Eleni
Italieni
Macedoneni
Maghiari
Polonezi
Români
Romi
Ruşi
Ruteni
Sârbi
Slovaci
Tătari
Turci
Ucraineni
Arabi
Chinezi
Indieni
Iranieni
Universal
Migrant in Romania
dialog2008
Mar 2017 Aprilie 2017 May 2017
D L Ma Mi J V S
           
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
           
May 2017 2017May 2018
1 Ianuarie
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
Institutul Intercultural Timişoara
 
Seara Plângerii
13-04-2017 - Armeni

Joia Mare este cea mai sfântă pentru Armeni şi se mai numeşte Seara Plângerii. Armenii cred că reuşesc neapărat în orice ar întreprinde în această zi. Fiecare casă trimite unt bisericii. După slujba „spălării picioarelor”, Armenii iau untul sfinţit - unii în coajă de nuci sau de ouă, alţii în pumn sau învelit într-o frunză proaspătă - ungându-şi cu credinţă faţa şi ochii iar ce le mai rămâne din unt îl duc acasă şi-l pun în oală (pentru ca untul să fie întotdeauna nelipsit din casă), peste fiind o cruce din lemn de nuc. Ultima treaptă a urcuşului duhovnicesc pe care Postul Sfintelor Paşti o pune în faţa creştinilor este Săptămâna Sfântă (în timpul căreia credincioşii îşi reamintesc şi retrăiesc ultimele zile din viaţa Mântuitorului - cu întreaga lor tensiune şi dramă lăuntrică, într-o stare de sobrietate şi măreţie în acelaşi timp, de tristeţe dar şi de bucurie, de pocăinţă dar şi de nădejde, fiecare zi al având un înţeles şi un mesaj foarte clar şi adânc): primele 3 zile sunt sfinte pentru că reamintesc sensul escatologic al Paştilor; a patra zi, joi, marchează cea din urmă Cină a Domnului cu ucenicii Săi şi trădarea lui Iuda, a cincea zi, vineri, numită şi Paştile Crucii, fiind cu adevărat începutul Paştilor (Trecerea) iar sâmbătă este ziua în care tristeţea e transformată în bucurie prin omorârea morţii. Patru lucruri sunt prăznuite în această zi: spălarea picioarelor, Cina cea de taină, Rugăciunea din grădina Ghetsimani şi vânzarea şi prinderea Domnului. Înainte de a începe Cina, Cristos S-a sculat, Şi-a dezbrăcat hainele şi El singur a spălat picioarele tuturor. Prin aceasta a vrut să îl facă pe Iuda să se ruşineze iar celorlalţi să le aducă aminte să nu umble după întâietăţi: Cel care vrea să fie întâiul să fie slujitorul tuturor, dându-Se El însuşi pildă. La sfârşitul mesei aduce vorbă si despre vânzarea Lui. După puţin timp, luând pâinea a zis: “Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi”. Luând paharul a zis: “Beţi dintru acesta toţi, că acesta este sîngele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor!” Prin aceasta, El a instituit Sfânta Taină a Euharistiei (Împărtăşaniei / Cuminecării). După aceea, S-a rugat în grădina Ghetsimani cu sudoare de sânge. Iuda cunoştea locul şi - luând câţiva soldaţi - a venit să-L prindă. Isus a fost prins şi dus la Ana, la Caiafa şi în cele din urmă la Pilat. Atunci Petru s-a lepădat de 3 ori de Cristos, tăgăduind că-L cunoaşte. Pentru reamintirea de toate acestea, seara se scoate în mijlocul bisericii Sfânta Cruce şi se împodobeşte cu coroane de flori. Începând de acum şi până la Înviere, în biserici - care sunt deja cernite (îndoliate), lucru subliniat şi prin scoaterea covoarelor - nu se mai trag clopotele, ci se bate numai toaca.

 



< inapoi

© 2008 Institutul Intercultural Timisoara. Toate drepturile rezervate.