Duminica
24
Septembrie

Proiect realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
şi implementat de către Institutul Intercultural Timişoara


 






 

Cauta

(cautare cu diacritice)
Albanezi
Armeni
Bulgari
Cehi
Croaţi
Evrei
Germani
Eleni
Italieni
Macedoneni
Maghiari
Polonezi
Români
Romi
Ruşi
Ruteni
Sârbi
Slovaci
Tătari
Turci
Ucraineni
Arabi
Chinezi
Indieni
Iranieni
Universal
Migrant in Romania
dialog2008
Mar 2017 Aprilie 2017 May 2017
D L Ma Mi J V S
           
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
           
May 2017 2017May 2018
1 Ianuarie
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
Institutul Intercultural Timişoara
 
Joia Mare
13-04-2017 - Eleni

Elenii în Joia Mare vopsesc ouă roşii, de dimineaţa înainte de răsăritul Soarelui. Primul ou vopsit care va fi scos din oală este păstrat la icoane tot anul. Apa roşie se aruncă într-o groapă în pământ şi se acoperă cu pământ. Copiii merg la biserică să se împărtăşească; totodată, când răsare Soarele se scoate din casă o batistă roşie, care se atârnă la intrarea în casă pentru a împărtăşi suferinţa crucificării lui Isus ce va avea loc seara. Seara, când se trag clopotele, se duc cununi de flori pentru cruce sau cadouri (batiste, şervete, cămăşi). Acestea mai târziu sunt vândute de către biserică, aşa cum s-a procedat cu hainele lui Isus. Toată noaptea bisericile sunt deschise iar credincioşii Eleni ţin să rămână alături de Mântuitorul lor cel crucificat în acea zi. Ultima treaptă a urcuşului duhovnicesc pe care Postul Sfintelor Paşti o pune în faţa creştinilor este Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare (în timpul căreia credincioşii îşi reamintesc şi retrăiesc ultimele zile din viaţa Mântuitorului - cu întreaga lor tensiune şi dramă lăuntrică, într-o stare de sobrietate şi măreţie în acelaşi timp, de tristeţe dar şi de bucurie, de pocăinţă dar şi de nădejde, fiecare zi al având un înţeles şi un mesaj foarte clar şi adânc): primele 3 zile sunt sfinte pentru că reamintesc sensul escatologic al Paştilor; a patra zi, joi, marchează cea din urmă Cină a Domnului cu ucenicii Săi şi trădarea lui Iuda, a cincea zi, vineri, numită şi Paştile Crucii, fiind cu adevărat începutul Paştilor (Trecerea) iar sâmbătă este ziua în care tristeţea e transformată în bucurie prin omorârea morţii. 4 lucruri sunt prăznuite în această zi: spălarea picioarelor, Cina cea de taină, Rugăciunea din grădina Ghetsimani şi vânzarea şi prinderea Domnului. Înainte de a începe Cina, Cristos S-a sculat, Şi-a dezbrăcat hainele şi El singur a spălat picioarele tuturor. Prin aceasta a vrut să îl facă pe Iuda să se ruşineze iar celorlalţi să le aducă aminte să nu umble după întâietăţi: Cel care vrea să fie întâiul să fie slujitorul tuturor, dându-Se El însuşi pildă. La sfârşitul mesei aduce vorbă si despre vânzarea Lui. După puţin timp, luând pâinea a zis: “Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi”. Luând paharul a zis: “Beţi dintru acesta toţi, că acesta este sîngele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor!” Prin aceasta, El a instituit Sfînta Taină a Euharistiei (Împărtăşaniei / Cuminecării). După aceea, S-a rugat în Grădina Ghetsimani cu sudoare de sânge. Iuda cunoştea locul şi - luând câţiva soldaţi - a venit să-L prindă. Isus a fost prins şi dus la Ana, la Caiafa, şi în cele din urmă la Pilat. Atunci Petru s-a lepădat de 3 ori de Cristos, tăgăduind că-L cunoaşte. Pentru reamintirea de toate acestea, seara se scoate în mijlocul bisericii Sfânta Cruce şi se împodobeşte cu coroane de flori. Începând de acum şi până la Înviere, în biserici - care sunt deja cernite (îndoliate), lucru subliniat şi prin scoaterea covoarelor - nu se mai trag clopotele, ci se bate numai toaca.

 



< inapoi

© 2008 Institutul Intercultural Timisoara. Toate drepturile rezervate.