Marti
21
Noiembrie

Proiect realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
şi implementat de către Institutul Intercultural Timişoara


 






 

Cauta

(cautare cu diacritice)
Albanezi
Armeni
Bulgari
Cehi
Croaţi
Evrei
Germani
Eleni
Italieni
Macedoneni
Maghiari
Polonezi
Români
Romi
Ruşi
Ruteni
Sârbi
Slovaci
Tătari
Turci
Ucraineni
Arabi
Chinezi
Indieni
Iranieni
Universal
Migrant in Romania
dialog2008
Mar 2017 Aprilie 2017 May 2017
D L Ma Mi J V S
           
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
           
May 2017 2017May 2018
1 Ianuarie
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
Institutul Intercultural Timişoara
 
Vinerea Neagră
14-04-2017 - Macedoneni

Vinerea Mare şi Sfântă – Vinerea Neagră pentru Macedoneni - este ziua în care Isus Cristos a fost răstignit, pe Muntele Golgota. El se ruga în Grădina Ghetsimani când a fost prins, arestat, judecat de Evrei şi de romani, încoronat cu spini, bătut şi batjocorit; şi-a purtat pe umeri crucea până în vârful Golgotei, unde a fost răstignit între 2 tâlhari. Vinerea Neagră - sau Vinerea Patimilor - este ziua cea mai ocupată pentru creştinii Macedoneni. În această zi, copiii se duc la biserică pentru a se spovedi şi a li se da dezlegare la tăiatul păsărilor. Tot acum fiecare creştin merge la biserică unde are loc spovedania şi împărtăşania. Bărbaţii sacrifică mieii iar femeile se îndeletnicesc cu vopsitul şi încondeiatul ouălor - oul, care este simbolul fecundităţii, al creatorului de viaţă, al reînvierii şi începutul unui nou ciclu de viaţă, bucurându-se de cea mai mare atenţie printre simbolurile legate de Sărbătoarea Învierii. Vinerea Patimilor - fiind ziua răstignirii lui Isus Cristos pe cruce - este ziua în care se ţine „post negru”, fără mâncare şi apă, numai cu pâine nedospită, „azimă” şi cu sare, de multe ori mâncându-se în picioare. Când se fierb ouăle, există obiceiul să nu se sufle în oală pentru ca acestea să nu se crape. Săptămâna Patimilor odată începută, încetează orice dispută. Deoarece Domnul Isus Cristos a fost jertfit pentru iertarea păcatelor noastre, în întâmpinarea zilei Învierii şi în acea zi, mai ales, se iartă totul celor care cu voie sau fără voie au greşit, la fel şi ceilalţi fiind iertaţi de cei cărora le-au greşit. Tot în Săptămâna Patimilor, Macedonenii din România îşi definitivează hainele pe care fiecare trebuie să le poarte de ziua Învierii, „să se primenească” - aşa cum se primeneşte întreaga natură reînoită. Ultima treaptă a urcuşului duhovnicesc pe care Postul Sfintelor Paşti o pune în faţa creştinilor este Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare (în timpul căreia credincioşii îşi reamintesc şi retrăiesc ultimele zile din viaţa Mântuitorului - cu întreaga lor tensiune şi dramă lăuntrică, într-o stare de sobrietate şi măreţie în acelaşi timp, de tristeţe dar şi de bucurie, de pocăinţă dar şi de nădejde, fiecare zi al având un înţeles şi un mesaj foarte clar şi adânc): primele 3 zile sunt sfinte pentru că reamintesc sensul escatologic al Paştilor; a patra zi, joi, marchează cea din urmă Cină a Domnului cu ucenicii Săi şi trădarea lui Iuda, a cincea zi, vineri, numită şi Paştile Crucii, fiind cu adevărat începutul Paştilor (Trecerea) iar sâmbătă este ziua în care tristeţea e transformată în bucurie prin omorârea morţii. În această zi – Vinerea Mare ştiută ca Vinerea Neagră ori a Patimilor - se pomenesc sfintele şi mântuitoarele şi înfricoşătoarele Patimi ale Domnului Isus Cristos, pe care le-a primit de bunăvoie pentru oameni: sunt rememorate ziua aducerii la judecată, batjocoririi, schingiuirii, răstignirii, morţii şi îngropării lui Isus. Guvernatorul roman Ponţiu Pilat, din pricina faptului că nu-i prea suferea pe Evrei dar şi din pricina unui vis al soţiei sale Claudia Procula, a încearcat să-L scape de la moarte, după obiceiul ca de Paşti să fie eliberat un întemniţat. Pusă să aleagă între Cristos şi tâlharul Baraba, mulţimea, aţâţată de preoţii Evrei, a cerut însă eliberarea tâlharului şi răstignirea lui Isus. Domnul şi-a purtat crucea spre Golgota (Dealul Căpăţânii), unde a fost răstignit între alţi 2 tâlhari (dintre care unul, recunoscându-i nevinovăţia şi dumnezeirea, s-a învrednicit de mântuire, fiind primul creştin intrat în Rai). Dându-Şi El duhul pe cruce, spre seară li s-a îngăduit drepţilor Iosif şi Nicodim să-I îngroape trupul după rânduială iar mormântul a fost pecetluit şi pus sub pază. În această zi nu se săvârşeşte Liturghia pentru că însuşi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru că Mirele s-a luat de la oameni. Seara se cântă în biserici Prohodul -  adică slujba înmormântării Domnului. Sfântul Epitaf (pânza brodată sau pictată cu chipul lui Cristos), aşezată în mijlocul bisericii, închipuie Sfântul Mormânt. Alaiul îndurerat al credincioşilor trece pe sub Sfânta Masă, ca şi când ar trece prin mormântul lui Isus, după care, în frunte cu preoţii, dă ocol bisericii de 3 ori (câte o dată pentru fiecare zi a şederii Domnului în mormânt). Biserica numeşte Patimile Domnului: sfinte – pentru că Cel ce le-a răbdat este Sfântul Sfinţilor, sfinţenia însăşi; mântuitoare – pentru că ele au fost preţul cu care Domnul a răscumpărat neamul omenesc din robia păcatului; înfricoşătoare pentru că nu poate fi ceva mai înfricoşător decât ocara pe care Făcătorul a răbdat-o de la făptura Sa.

 



< inapoi

© 2008 Institutul Intercultural Timisoara. Toate drepturile rezervate.