Joi
20
Iulie

Proiect realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
şi implementat de către Institutul Intercultural Timişoara


 






 

Cauta

(cautare cu diacritice)
Albanezi
Armeni
Bulgari
Cehi
Croaţi
Evrei
Germani
Eleni
Italieni
Macedoneni
Maghiari
Polonezi
Români
Romi
Ruşi
Ruteni
Sârbi
Slovaci
Tătari
Turci
Ucraineni
Arabi
Chinezi
Indieni
Iranieni
Universal
Migrant in Romania
dialog2008
Mar 2017 Aprilie 2017 May 2017
D L Ma Mi J V S
           
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
           
May 2017 2017May 2018
1 Ianuarie
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
Institutul Intercultural Timişoara
 
Noaptea cea Mare
16-04-2017 - Slovaci

Slovacii din România sărbătoresc luteran Noaptea cea Mare (numită Velka Noc): Paştile. Noaptea este o priveghere în cinstea Domnului, astfel încât credincioşii, ţinând în mâini candele aprinse, sunt asemenea slujitorilor care îl aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă, pentru ca atunci când va sosi, găsindu-i veghind, să-i aşeze la masă. Privegherea din această noapte este astfel orânduită încât, după o scurtă ceremonie a luminii (partea întâi a acestei privegheri), sfânta biserică să mediteze lucruri minunate pe care Domnul le-a săvârşit pentru popor de la început, încrezătoare în cuvintele şi promisiunile lui (partea a doua sau liturghia cuvântului), până când, apropiindu-se Ziua Învierii, împreună cu cei proaspăt renăscuţi prin botez (partea a treia) este invitată să ia parte la masa pe care Domnul a pregătit-o poporului prin moartea şi învierea sa (partea a patra). Întreaga celebrare a vigiliei pascale are loc în timpul nopţii, astfel încât să nu înceapă înainte de căderea nopţii şi să se termine înainte de ivirea zorilor zilei de Paşti. Liturghia din această noapte, chiar dacă se celebrează înainte de miezul nopţii, aparţine totuşi duminicii Învierii. Cine ia parte la Liturghia din timpul nopţii se poate împărtăşi din nou la a doua liturghie a Învierii. Liturghia zilei de Paşti se celebrează cu mare solemnitate. În locul actului penitenţial, se face stropirea cu apă binecuvântată în noaptea precedentă pentru a aminti de botez. Lumânarea pascală e pusă lângă amvon sau lângă altar şi rămâne acolo tot timpul pascal iar la celebrările liturgice mai solemne ale acestui timp - adică la liturghie şi la laude - e aprinsă până în duminica Rusaliilor. Paştile marchează evenimentul fundamental al creştinismului, Învierea lui Isus Cristos (considerat Fiul lui Dumnezeu de către creştini), ce a fost în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare. Data de început a Paştilor marchează începutul anului ecleziastic creştin (există unele culte creştine care nu sărbătoresc Paştile) şi este o sărbătoare religioasă variabilă - care nu începe la o dată fixă - însă care începe obligatoriu într-o duminică: Ziua Domnului. Paştile sunt întotdeauna la o săptămână după Florii. Paştile creştin durează 3 zile (cel Evreiesc durează 8 zile şi aminteşte ieşirea Evreilor din Egipt). Paştile încheie Postul de 40 zile. Curăţenia de Paşti coincide cu instalarea anotimpului reînvierii naturii, evidenţiind nevoia credincioşilor de a pune totul în ordine în case / de a se elibera de lucrurile inutile, aşteptând primăvara ca un semn de purificare, reprezentând o formă de revizuire a vieţii – în urma solicitării din timpul postului. Tradiţia consumării cărnii de miel la Paşti datează de pe vremea lui Moise, care a introdus obiceiul cinei pascale iar numele îi provine din limba aramaică, care înseamnă „trecere”. Oul, cu coaja ce ascunde albuşul şi gălbenuşul – simbolizând sursa primordială a vieţii – se consideră că reprezintă pe Creatorul lumii: care produce tot şi conţine totul în sine; întrebuinţarea ouălor vopsite a fost dintotdeauna semnul după care se recunoşteau creştinii. Paştile sunt o explozie de bucurie, care perpetuează explozia de bucurie a ucenicilor care au văzut pe Fiul Domnului înviat; de aceea, credincioşii se salută cu vestea unei bucurii de necomparat cu nici o altă bucurie: „Cristos a înviat!” „Adevărat a înviat!” - până la Înălţarea Lui, 50 de zile după.

 



< inapoi

© 2008 Institutul Intercultural Timisoara. Toate drepturile rezervate.