Joi
30
Martie

Proiect realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
şi implementat de către Institutul Intercultural Timişoara


 






 

Cauta

(cautare cu diacritice)
Albanezi
Armeni
Bulgari
Cehi
Croaţi
Evrei
Germani
Eleni
Italieni
Macedoneni
Maghiari
Polonezi
Români
Romi
Ruşi
Ruteni
Sârbi
Slovaci
Tătari
Turci
Ucraineni
Arabi
Chinezi
Indieni
Iranieni
Universal
Migrant in Romania
dialog2008
Mar 2017 Aprilie 2017 May 2017
D L Ma Mi J V S
           
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
           
May 2017 2017May 2018
1 Ianuarie
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
Institutul Intercultural Timişoara
 
Învierea
16-04-2017 - Armeni

Învierea este numită Zatik de către Armeni: Paştile este serbat de Armeni în acelaşi timp cu Românii (deşi conaţionalii din alte ţări îl serbează decalat; aşa s-a procedat şi în România pînă la sfârşitul secolului XIX, când Armenii - ca să nu existe un motiv de a fi consideraţi eretici din cauza sărbătoririi separate a Învierii Domnului - au cerut şi au obţinut de la patriarhul suprem al Armenilor această derogare pentru România, de atunci încoace respectată). Baza ciclului calendarului Bisericii Armene o reprezintă Paştile / o sărbătoare mobilă ce poate fi celebrată în perioada 22 Martie – 25 Aprilie. Biserica Armeană din România face excepţie de la această regulă din 1890 - când Eparhia Armeană din România era scaun Episcopal aparţinător de Patriarhia Armeană de Constantinopol / Istanbul: credincioşii au făcut o cerere către Patriarhul Armean de Constantinopol / Istanbul, în care solicitau fixarea datei duminicii Paştilor în aceeaşi zi cu a Bisericii Ortodoxe Române; de aici diferenţele din calendarul Bisericii Armene din România. Pe lângă Paşti, alte 4 sărbători joacă un rol important în fixarea celorlalte sărbători: Adormirea Maicii Domnului – în cea mai apropiată duminică de 15 August, Înălţarea Sfintei Cruci – în cea mai apropiată duminică de 14 Septembrie, Ajunul Postului Intrării în Templu – duminica, în cursul perioadei 15 – 21 Noiembrie, Naşterea şi Botezul Domnului – 6 Ianuarie. Astfel, zilele de comemorare a sfinţilor şi cele de post sunt stabilite după zilele acestor sărbători. Calculul se bazează pe ciclul de 7 zile. De exemplu, Postul Catehumenului începe cu 10 săptămâni înaintea Paştilor. În timpul următoarelor 2 săptămâni sunt celebrate zilele de comemorare a sfinţilor, apoi începe Postul Mare, ce durează 7 săptămâni, timp în care comemorările sfinţilor sunt celebrate doar sâmbăta. Sărbătoarea Învierii lui Cristos durează 7 săptămâni, de la Paşti la Rusalii (Pentecost sau Cincizecime), timp în care nu există posturi sau zile de comemorare a sfinţilor, urmată de o altă săptămână de sărbătoare a Rusaliilor. În următoarele 5 săptămâni sunt celebrate sărbătorile dedicate sfinţilor, apoi în a şaptea zi începe Postul Schimbării la Faţă. Aceste 24 de săptămâni, ce însumează 171 de zile, de la Postul Catehumenului până la Postul Schimbării la Faţă, formează ciclul Paştilor - şi se repetă în fiecare an. Toate zilele de duminică sunt dedicate sărbătorilor Domneşti. Toate zilele de miercuri şi vineri sunt de post: postul de miercuri este în memoria suferinţelor Mântuitorului iar cel de vineri este în memoria morţii lui Cristos. Miercurea şi vinerea nu sunt zile de post timp de 7 săptămâni, de la Paşti la Rusalii, ca şi în timpul altor sărbători ale Domnului: 9 zile de la Revelaţia Divină, 7 zile după Duminica Albă / Rusalii, 3 zile de la Schimbarea la Faţă, 9 zile de la Adormirea Maicii Domnului. Dacă o sărbătoare a Domnului coincide cu un post, sărbătoarea este celebrată în continuare. Zilele de comemorare a sfinţilor sunt celebrate lunea, marţea, joia şi sâmbăta - dacă nu există sărbători ale Domnului sau posturi. Toate zilele de sâmbătă de peste an sunt dedicate sfinţilor, chiar şi în timpul Postului Mare sau altor posturi. Există 5 sărbători, în seria sărbătorilor dedicate Domnului, ce sunt privite ca majore: Teofania (Naşterea şi Botezul Domnului), Paştile, Schimbarea la Faţă, Adormirea Maicii Domnului şi Înălţarea Sfintei Cruci. Zilele de luni ce urmează acestor sărbători Majore sunt zile memoriale. Toate zilele calendarului Bisericii Armene sunt divizate în 3 grupe: sărbători Domneşti – 136 zile, zile de comemorare a sfinţilor – 112 zile, zile de post – 117 zile. Paştile marchează evenimentul fundamental al creştinismului: Învierea lui Isus Cristos (considerat Fiul lui Dumnezeu de către creştini), ce a fost în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare. Data de început a Paştilor marchează începutul anului ecleziastic creştin (există unele culte creştine care nu sărbătoresc Paştile) şi este o sărbătoare religioasă variabilă - care nu începe la o dată fixă - însă care începe obligatoriu într-o duminică: Ziua Domnului. Paştile sunt întotdeauna la o săptămână după Florii. Data Paştilor se stabileşte în funcţie de echinocţiul de primăvară – în prima duminică după luna plină. Paştile creştin durează 3 zile (cel evreiesc durează 8 zile şi aminteşte ieşirea Evreilor din Egipt). Paştile sunt în ortodoxie „sărbătoarea sărbătorilor” şi încheie Postul de 40 zile (cel mai lung şi mai aspru din cele 4 Posturi de durată ale ortodoxiei – celelalte 3 fiind Postul Naşterii Domnului, Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi Postul Adormirii Maicii Domnului). După scoaterea în Vinerea Mare din altarul bisericii a epitafului (broderie liturgică cu scena plângerii lui Isus Cristos de către cei apropiaţi), până duminica dimineaţa – de ziua Învierii – nu se trag clopotele, ci se bate toaca; dar nu moartea, ci Învierea Domnului este baza credinţei ortodocşilor. Sfânta Lumină se aprinde numai la ortodocşi, an de an, în Sâmbăta Mare, la ora 13 (la mormântul ce a fost al lui Isus Cristos). Crucea – singurul obiect creştin care nu se sfinţeşte, ea fiind aşa dintotdeauna – ca semn de deosebire a crestinilor faţă de cei de altă religie, aminteşte de răstignirea lui Isus Cristos, fiind cea mai puternică armă de apărare a creştinului; rostirea cuvintelor însoţitoare – „În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin” e şi rugăciunea cea mai scurtă / pentru împlinirea nevoilor. Curăţenia de Paşti coincide cu instalarea anotimpului reînvierii naturii, evidenţiind nevoia credincioşilor de a pune totul în ordine în case / de a se elibera de lucrurile inutile, aşteptând primăvara ca un semn de purificare, reprezentând o formă de revizuire a vieţii – în urma solicitării din timpul postului. (Tradiţia consumării cărnii de miel la Paşti datează de pe vremea lui Moise, care a introdus obiceiul cinei pascale iar numele îi provine din limba aramaică, care înseamnă „trecere”). Oul, cu coaja ce ascunde albuşul şi gălbenuşul – simbolizând sursa primordială a vieţii – se consideră că reprezintă pe Creatorul lumii: care produce tot şi conţine totul în sine; întrebuinţarea ouălor vopsite a fost dintotdeauna semnul după care se recunoşteau creştinii. Paştile sunt o explozie de bucurie, ce perpetuează explozia de bucurie a ucenicilor care au văzut pe Fiul Domnului înviat; de aceea, credincioşii se salută cu vestea unei bucurii de necomparat cu nici o alta: „Cristos a înviat!” „Adevărat a înviat!” - până la Înălţarea Lui, 50 de zile după. Armenii taie mielul duminica dimineaţa, după liturghie: stomacul mielului devine obiect de preţ; fiecare vrea să pună mâna pe acesta ca să-1 întrebuinţeze în loc de capac pentru oala de unt - pentru ca untul din casa sa să rămână neepuizat. După ce s-a rostit „Slavă întru cei de sus”, fiecare fin trimete naşului său ca dar 20-30 de ouă roşii având lipit pe unul o lumânare în formă de cruce. În multe locuri, după ce ies dela biserică, băieţii Armeni în grupuri colindă casele cântând cântecul de Paşti. Însă ceea ce e mai important de Paşti, este masa din duminica aceasta. Paştile se caracterizează prin masa ce are loc cu această ocazie. Vechile obiceiuri sunt păstrate cu grijă. Mielul pascal este adevăratul farmec al mesei de Paşti iar ceea ce simbolizează Paştile în credinţele populare este oul roşu (familiile Armene îndoliate se feresc în genere de a întrebuinţa cu¬lori roşii sau deschise; ele vopsesc ouăle cu culori închise; sunt unii cari le vopsesc chiar în negru). Oul pascal este darul de căpetenie de Paşti. Cine merge să felicite această sărbătoare primeşte neapărat ca dar un ou. Oul de Paşti este mai cu seamă bucuria copiilor. Ciocnirea ouălor se face până în Duminica Verde (2 săptămâni după Paşti).

 



< inapoi

© 2008 Institutul Intercultural Timisoara. Toate drepturile rezervate.