Sambata
27
Mai

Proiect realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
şi implementat de către Institutul Intercultural Timişoara


 






 

Cauta

(cautare cu diacritice)
Albanezi
Armeni
Bulgari
Cehi
Croaţi
Evrei
Germani
Eleni
Italieni
Macedoneni
Maghiari
Polonezi
Români
Romi
Ruşi
Ruteni
Sârbi
Slovaci
Tătari
Turci
Ucraineni
Arabi
Chinezi
Indieni
Iranieni
Universal
Migrant in Romania
dialog2008
Mar 2017 Aprilie 2017 May 2017
D L Ma Mi J V S
           
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
           
May 2017 2017May 2018
1 Ianuarie
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
Institutul Intercultural Timişoara
 
Sfântul Gheorghe
23-04-2017 - Romi

Războinicul anatolian popular cunoscut drept Gheorghe, născut în 272 - devenit sfânt creştin - rămas orfan de mic după tatăl său nobil dar având mama provenind dintr-o familie israeliană bogată, a fost decapitat la 23 IV 303 în Nicomedia / azi Izmit de către balcanicul împărat roman Diocleţian (născut la Split / azi în Croaţia, ce conducea romanii după model persan), pentru că între miile de convertiţi la creştinism a determinat-o şi pe împărăteasa Alexandra s-o facă, prin intermediul discipolilor slujitori creştinaţi ai ei Apolo, Codrat şi Isachie. Moaştele sale au fost risipite mai târziu - între care o bucată a craniului se află azi în Mănăstirea bănăţeană Sângeorge din Birda, judeţul Timiş / construită de Iovan Brancovici, despotul Sârbilor, în 1485 (transfer făcut pentru ascundere de musulmani), uneltele cu care a fost torturat Gheorghe fiind ţinute de copţi în Egipt. Alăturându-se armatei romane şi parcurgând ierarhia militară până a ajunge general, cel ce a devenit Sfântul Gheorghe s-a făcut remarcat prin faptele de arme. În ciuda decretului împotriva creştinilor (emis de împăratul roman Diocleţian în 303, după ce a consultat Oracolul din Milet), Gheorghe a ales să-şi mărturisească public credinţa creştină. Din porunca împăratului, cel ce a ajuns sfânt a fost întemniţat şi supus torturii (în cele mai cumplite forme, spre a fi exemplu tuturor) pentru a-şi renega credinţa. Loviri cu suliţa, lespezile de piatră aşezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălţămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vene de bou şi toate celelalte torturi n-au reuşit să-l facă să renunţe la credinţa sa. Martorii suferinţelor lui Gheorghe, uimiţi de puterea sa de a îndura durerea, au părăsit vechea credinţă, îmbrăţişând creştinismul. Respingând oferta lui Diocleţian - de a renunţa la creştinism pentru a deveni garda lui personală - s-a ajuns la decapitarea lui Gheorghe. O verişoară după tată a Sfântului Gheorghe, cunoscută drept Sfânta Nina (296 - 340), a creştinat începând din 319 Iberia caucaziană - de atunci ţara preluîndu-şi numele de Georgia. În conştiinţa populară, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai prezenţi sfinţi, numerose biserici purtând hramul său. Ca simbol puternic, crucea sa constituie steagul Angliei; Sfântul Gheorghe este de asemenea patronul Banatului dar şi al Etiopiei, Maltei, Palestinei, Rusiei, Portugaliei, Greciei, Muntenegrului, Serbiei, etc. Pentru marele mucenic Sf. Gheorghe este dezlegare la vin şi untdelemn.

 



< inapoi

© 2008 Institutul Intercultural Timisoara. Toate drepturile rezervate.