Vineri
26
Mai

Proiect realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
şi implementat de către Institutul Intercultural Timişoara


 






 

Cauta

(cautare cu diacritice)
Albanezi
Armeni
Bulgari
Cehi
Croaţi
Evrei
Germani
Eleni
Italieni
Macedoneni
Maghiari
Polonezi
Români
Romi
Ruşi
Ruteni
Sârbi
Slovaci
Tătari
Turci
Ucraineni
Arabi
Chinezi
Indieni
Iranieni
Universal
Migrant in Romania
dialog2008
Mar 2017 Aprilie 2017 May 2017
D L Ma Mi J V S
           
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
           
May 2017 2017May 2018
1 Ianuarie
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
Institutul Intercultural Timişoara
 
Duminica Verde
30-04-2017 - Armeni

Este duminica la 2 săptămâni după Paşti, de mare importanţă pentru Armeni. Sărbătoarea de primăvară este stabilită în onoarea construirii Bisericii în Ierusalim de către apostoli, când biserica prăznuieşte duminica sfintelor femei mironosiţe. Sfintii părinţi au găsit de cuviinţă ca în această duminică să se facă pomenirea sfintelor femei mironosiţe dimpreună cu Iosif şi Nicodim - cei care au îngropat trupul Domnului Cristos. Este impresionant şi vrednic de toată lauda curajul acelor femei credincioase. Fapta lor dovedeşte dragoste, devotament iar mai mult decât orice, recunoştinţă. Dacă pentru Domnul Cristos Săptămâna Patimilor a fost durere şi suferinţă, acelaşi lucru a fost şi cu acele femei binecuvântate, care împreună cu Maica Sa au petrecut o săptămână plină de lacrimi şi jale până la Învierea Izbăvitorului din mormânt. Şiroaie de lacrimi le-au curs din ochi încă din Betania, când Mântuitorul se despărţea de Prea Curata Sa Maică şi mergea la Ierusalim ca să pătimească. Prea Curata Fecioară a fost însoţită, mângâiată şi înconjurată întotdeauna de acele minunate femei: când toţi ucenicii s-au împrăştiat de frica Evreilor, ele au fost martore la toate cele întâmplate pe dealul Golgotei. Priveliştea răstignirii a 3 oameni era un lucru destul de însemnat ca să atragă o mare mulţime acolo. Unii veniră din ura înverşunată ca să vadă cum scapă de cel mai mare duşman al lor - Isus. Aceştia erau preoţii, cărturarii şi fariseii; alţii veniseră din curiozitate. În scurt timp s-au unit cu toţii în batjocuri, în cuvinte şi în gesturi împotriva lui Isus. Femeile mironosiţe erau acolo şi fuseseră şi ele ţinta batjocurilor lor; de aceea, stăteau departe şi se uitau la cele ce se petreceau. Nenumărate şi grele au fost asupririle, ocările, scuipatul şi batjocura pe care mulţimea le arunca şi asupra lor, cu ură şi dispreţ. Multe din aceste femei au fost lovite, altele luate în crudă bataie de joc, mai ales Maria Magdalena - a cărei viaţă era cunoscută. De altfel, au fost urmărite de ochii pizmaşi şi răutăcioşi ai multora, de când mergeau urcând spre Golgota când Isus ducea Crucea cea grea, deoarece ele se apropiau cu rândul şi cu mare respect de Isus ştergându-I faţa cu năframele lor de sânge şi sudoare. Ele nu mai voiau să ştie altceva şi nu mai vedeau nimic decât drumul durerii, Crucea şi pe Izbăvitorul lumii: Isus. Nu le păsa de batjocurile şi de toată răutatea lor. Cele ce au fost în acele momente grele lângă Isus erau: Maria Magdalena, Salommea, Ioana, Marta, Maria, Maria lui Cleopa, şi Suzana. Toate acele femei au fost martore la suferinţele lui Isus, la îngroparea Lui şi apoi la Învierea Lui din mormânt. Acele femei au lucrat cu mare râvnă pentru Domnul, de la începutul propovăduirii Lui. Ele mergeau cu o zi-două înainte la locul unde trebuia să vină Domnul şi pregăteau cele ce trebuiau pentru masă, gătind şi servind pe Domnul şi ucenicii Săi. Tot timpul activităţii Domnului, au lucrat sfintele femei, ele dovedind şi un curaj deosebit în timpul Sfintelor Patimi. De aceea, Sfinţii Părinţi le-au aşezat în rândul apostolilor, întocmai cu ei. Pe bună dreptate duminica de azi s-ar mai putea numi şi duminica femeii creştine, duminica diaconiţelor, a purtătoarelor de mir, de sfintele învăţături ale Domnului Cristos. Sfintele femei mironosiţe au purtat în sufletul lor toată tradiţia, învăţătura prin viu grai a Domnului Cristos şi au învăţat lumea cum şi ce să creadă. Ele au învăţat mai cu seamă de la Sfânta Fecioară Maria - cu care au rămas în continuare după Învierea Domnului - şi pe care o ajutau să facă veşminte pentru preoţi, acoperăminte pentru sfintele vase de cult şi altele.

 



< inapoi

© 2008 Institutul Intercultural Timisoara. Toate drepturile rezervate.