Marti
26
Septembrie

Proiect realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
şi implementat de către Institutul Intercultural Timişoara


 






 

Cauta

(cautare cu diacritice)
Albanezi
Armeni
Bulgari
Cehi
Croaţi
Evrei
Germani
Eleni
Italieni
Macedoneni
Maghiari
Polonezi
Români
Romi
Ruşi
Ruteni
Sârbi
Slovaci
Tătari
Turci
Ucraineni
Arabi
Chinezi
Indieni
Iranieni
Universal
Migrant in Romania
dialog2008
Jul 2017 August 2017 Sep 2017
D L Ma Mi J V S
   
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
   
Sep 2017 2017Sep 2018
1 Ianuarie
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
Institutul Intercultural Timişoara
 
Adormirea Maicii Domnului
28-08-2017 - Macedoneni

Adormirea Maicii Domnului din 28 August este pentru Macedoneni cel mai de seamă dintre cele 4 praznice împărăteşti ale ei, când e dezlegare la vin, untdelemn şi peşte (celelalte 3 sunt Naşterea Maicii Domnului în 21 Septembrie, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului în 4 Decembrie şi Buna Vestire a Maicii Domnului în 7 Aprilie). În această lună, a lui Gustar, se cinsteşte Adormirea Preamăritei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria. Când a binevoit Cristos Dumnezeul ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu 3 zile mai înainte a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pământ. Căci Arhanghelul Gavril, venind la dânsa, a zis: "Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare". Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, şi cu dorul ce avea ca să se mute la Fiul său, s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor ca să se roage, căci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga. Şi s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Născatoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte şi au dat cinstea şi închinăciunea ce se cădea către Stăpână, ca şi cum ar fi fost nişte slugi însufleţite. După rugăciune s-a întors acasă şi îndată s-a cutremurat casa cu totul iar ea, aprinzând multe lumânări şi mulţumind lui Dumnezeu şi chemând rudeniile şi vecinii, şi-a grijit toată casa, şi-a gătit patul şi toate cele ce se cădea de îngroparea ei. Şi a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredinţarea celor zise, a arătat şi darul ce i se dăduse: o stâlpare de finic. Iar femeile chemate, dacă au auzit acestea, au plâns cu tânguire şi cu lacrimi şi au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tânguire, s-au rugat să nu rămână sărace de dânsa. Iar Preacurata le-a adeverit, că mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci şi pe toată lumea o va cerceta şi o va umbri. Şi aşa alina întristarea cea mare cu cuvinte mângâietoare. Apoi a arătat despre cele două veşminte ale sale ca să le ia 2 văduve sărace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei prietene şi cunoscute şi de la dânsa le era hrana. Şi vorbind ea acestea şi învăţând, s-a făcut fără de veste sunet de grabnic tunet, şi arătare de mulţi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toţi ucenicii lui Cristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Între care erau şi de Dumnezeu înţelepţii ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei şi Timotei. Aceştia, dacă au aflat pricina venirii lor, aşa adunaţi fiind, au zis aceste cuvine către dânsa: "Noi, o, Stăpână, ştiindu-te în lume, ca şi cu singur Stăpânul nostru şi Dascălul ne mângâiam; dar acum cum vom putea să suferim greul acesta? Însă de vreme ce cu voia Fiului şi Dumnezeului tău te muţi spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plângem, precum vezi şi lăcrimăm, cu toate că într-alt chip ne bucurăm despre cele ce sunt asupra ta rânduite". Acestea au zis şi vărsau lacrimi iar ea a zis către dânşii: "Prietenii mei şi ucenicii Fiului şi Dumnezeului meu, nu faceţi bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiţi trupul, precum eu îl voi închipui pe pat". Când s-au săvârşit cuvintele acestea, iată a sosit şi minunatul Pavel, vasul cel ales, care căzând la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a închinat şi deschizându-şi gura a lăudat-o cu multe cuvinte, zicând: "Bucură-te Maica Vieţii, împlinirea şi încheierea propovăduirii mele; că măcar că pe Cristos Fiul tău trupeşte pe pământ nu L-am văzut, însă pe tine văzându-te, mi se parea că pe Dânsul Îl văd". Dupa aceasta, luând Fecioara iertăciune cu toţi, s-a culcat pe pat şi şi-a închipuit preacuratul său trup precum a vrut; şi a făcut rugăciune pentru întărirea lumii şi paşnica ei petrecere, şi i-a umplut şi pe dânşii de binecuvântarea ei. Şi aşa în mâinile Fiului şi Dumnezeului său şi-a dat sufletul. Şi îndată ochii orbilor s-au luminat şi auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au îndreptat şi tot felul de patimă şi de boală lesne se tămăduia. După aceea a început Petru cântarea cea de ieşire şi ceilalţi Apostoli; unii au ridicat patul, alţii mergeau înainte cu făclii şi cu cântări, petrecând spre mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit şi îngerii cântând şi văzduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omenească. Pentru aceste lucruri, mai-marii Evreilor, invitând pe unii din popor, i-au plecat să se ispitească a surpa jos patul în care zăcea trupul cel de viaţă începător, şi a-l lepăda pe dânsul. Dar dreptatea lui Dumnezeu ajungând pe îndrăzneţii şi obraznicii aceia; le-a făcut pedeapsa tuturor prin orbirea ochilor. Iar pe unul dintr-înşii, care mai nebuneşte se pornise de apucase acel sfânt pat, l-a lipsit şi de amândouă mâinile, care au rămas spânzurate de pat, tăiate de dreapta judecată a lui Dumnezeu. Iar acela, crezând din tot sufletul, a aflat tămăduire, şi s-a făcut sănătos ca şi mai-nainte. În acelaşi chip şi cei ce orbiseră, crezând şi punând asupra lor o parte din poala patului, au dobândit vindecare. Iar apostolii, sosind la Grădina Ghetsimani, au aşezat acel de viaţă începător trup în mormânt, şi au stat 3 zile lângă dânsul, auzind neîncetat glasuri îngereşti. Şi de vreme ce, după dumnezeiasca rânduială, a lipsit unul din apostoli, adică Toma, care nu s-a aflat la preamărita îngropare, ci sosind cu 3 zile mai pe urmă, era mâhnit foarte şi întristat, că nu se învrednicise să vadă şi el ca şi ceilalţi apostoli trupul; şi au deschis cu socoteală mormântul pentru dânsul ca să se închine şi el acelui preasfânt şi preacurat locaş, adică trupului Născătoarei de Dumnezeu. Şi dacă a văzut s-a minunat că a aflat mormântul fără de sfântul trup şi era numai giulgiul, care rămăsese mângâiere apostolilor şi tuturor credincioşilor, şi mărturie nemincinoasă a mutării Născătoarei de Dumnezeu. Că şi până astăzi mormântul cel cioplit în piatră, aşa se vede deşert de trup şi este cinstit ca închinăciune, întru mărirea şi cinstea preabinecuvântatei măritei stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria. Tot în această zi, e prăznuită pomenirea preamarii şi nespusei iubiri de oameni ce a arătat Dumnezeu, întorcând cu ruşine pe necredincioşii agareni prin mijlocirea Preasfintei Stăpânei, de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioarei Maria. La începutul împărăţiei lui Leon Isaurul, numit şi Conon, se ridica mulţime de saracini, cu 1900 de vase asupra marii cetăţi a Constantinopolului, ca să o cucerească cu război. Şi spunând împăratul că le va da dajdie, ei cereau să pună şi păzitori de ai lor la cetate. Pentru aceasta aflându-se lucrurile la nedumerire, şi neştiind ce vor mai face, au căzut la Născătoarea de Dumnezeu, rugând-o să ajute cetăţii ei şi să o scape de duşmani, fiind la primejdie. Şi le-a ascultat rugăciunea Născătoarea de Dumnezeu şi a pedepsit pe cei fără de Dumnezeu, precum li se cădea. Întâi a surpat într-o groapă cu cal cu tot, de a murit, pe agareanul care, hulind, numise numai Sofia, marea lui Dumnezeu biserică - nu şi sfântă. După aceea, cel ce se suise să strige obişnuita lor rugăciune a fost surpat de acolo şi căzând s-a prăpădit. După aceea a iconomisit Născătoarea de Dumnezeu, ca să se bată ei cu Bulgarii şi au pierit 20000 de saracini, risipindu-le şi vasele, unele într-o parte, altele într-alta. Şi a făcut şi pe Soliman, mai-marele lor, de s-a smerit la Icoana Născătoarei şi a venit pedestru în cetate, osâdindu-se singur pe sine de semeţia şi obrăznicia lui cea mai dinainte. În acest fel cu mâna tare a păzit cetatea sa Născătoarea de Dumnezeu.

 



< inapoi

© 2008 Institutul Intercultural Timisoara. Toate drepturile rezervate.