Marti
26
Septembrie

Proiect realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
şi implementat de către Institutul Intercultural Timişoara


 






 

Cauta

(cautare cu diacritice)
Albanezi
Armeni
Bulgari
Cehi
Croaţi
Evrei
Germani
Eleni
Italieni
Macedoneni
Maghiari
Polonezi
Români
Romi
Ruşi
Ruteni
Sârbi
Slovaci
Tătari
Turci
Ucraineni
Arabi
Chinezi
Indieni
Iranieni
Universal
Migrant in Romania
dialog2008
Aug 2017 Septembrie 2017 Oct 2017
D L Ma Mi J V S
         
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
Oct 2017 2017Oct 2018
1 Ianuarie
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
Institutul Intercultural Timişoara
 
Naşterea Maicii Domnului
21-09-2017 - Macedoneni

Naşterea Mariei sărbătorită în 21 Septembrie conform calendarului iulian urmat de Macedoneni este unul dintre cele 4 praznice împărăteşti ale ei, când e dezlegare la vin, untdelemn şi peşte (celelalte 3 sunt Intrarea în Biserică a Maicii Domnului în 4 Decembrie, Buna Vestire a Maicii Domnului în 7 Aprilie şi Adormirea Maicii Domnului în 28 August). După cum se ştie, în prima lună a anului nou bisericesc, în Septembrie, e prăznuită Naşterea Maicii Domnului iar în ultima lună a anului bisericesc, în August, e prăznuită Adormirea ei. Pricina cea tainică, pentru care anul bisericesc începe şi se sfârşeşte cu praznicele Maicii Domnului, este că prin mijlocirea Maicii Domnului, Preamilostivul Dumnezeu a binevoit a începe şi a termina planul mântuirii neamului omenesc din robia diavolului şi din munca iadului. Acest plan al lui Dumnezeu de a mântui lumea prin mijlocirea Maicii Domnului, l-a arătat Dumnezeu în chip tainic şi umbros chiar de la începutul lumii, cînd a zis Evei că sămânţa ei va zdrobi capul şarpelui. Căci despre Cristos se zice: sămânţa femeii, ca Unul ce nu S-a născut din sămânţă de bărbat. Încă de la începutul lumii, Preabunul Dumnezeu a arătat în chip tainic prin Eva cea veche, pe cea nouă, duhovnicească, adică pe Maica Domnului ce avea să nască, la împlinirea vremii, pe noul Adam, Cristos, Care, prin întruparea Lui, a zdrobit capul şarpelui şi al morţii şi al păcatului. În planul mântuirii neamului omenesc, Maica Domnului a mai fost închipuită de porumbiţa lui Noe. Căci precum aceea a adus lui Noe vestea cea bună a încetării potopului, aşa şi Maica Domnului – porumbiţa cea aleasă de Dumnezeu şi de Duhul Sfint, prin naşterea lui Cristos, a adus în lume vestea cea mare a răscumpărării din robia păcatului. Iarăşi, pe Maica Domnului a închipuit-o ca fiind scara lui Iacov, pe care se suiau şi se coborau îngerii lui Dumnezeu, căci Maica Domnului a fost scara pe care S-a pogorât Dumnezeu pînă la oameni şi prin care firea oamenilor s-a suit pînă la dreapta lui Dumnezeu. Pe Maica Domnului a mai închipuit-o rugul cel aprins, care ardea şi nu se mistuia de flacăra focului dumnezeirii, căci ea a fost rugul cel duhovnicesc care a primit în sine focul dumnezeirii şi nu s-a ars de el. Maica Domnului a fost închipuită şi prin toiagul lui Aaron care a odrăslit, căci şi ea a răsărit din părinţi sterpi şi neroditori şi întru feciorie petrecând, de la Duhul Sfânt a zămislit şi a născut pe Cristos. Pe Maica Domnului a închipuit-o sfeşnicul cel cu 7 lumini, fiindcă ea a strălucit în lume cu toate cele 7 daruri ale Duhului Sfânt. Maica Domnului a mai fost închipuită prin cădelniţa cea cu totul de aur, fiindcă ea a purtat în sine focul dumnezeirii. Maica Domnului a fost închipuită prin cortul sicriului şi prin tablele Legii Vechi, căci ea este cortul cel sfânt şi sicriu însufleţit şi tablă a Legii Darului. Maica Domnului a fost închipuită şi prin uşa cea încuiată, pe care a văzut-o Prorocul Iezechiel, căci prin ea a trecut singur Dumnezeu şi încuiată a lăsat-o, nestricând cheile fecioriei ei. Maica Domnului este împărăteasa cea preasfântă, preafrumoasă şi preaîmpodobită, pe care fericitul ei strămoş, David prorocul şi împăratul a văzut-o prin Duhul Sfânt, stând de-a dreapta scaunului dumnezeirii, fiindcă Cel ce stăpâneşte fulgerele cerului în ea s-a oprit şi a locuit. Maica Domnului a mai fost închipuită prin norul cel uşor, prin care S-a pogorât la oameni Dumnezeu. Maica Domnului este muntele cel sfânt, întru care a binevoit Dumnezeu. Maica Domnului este norul cel porfiriu, cu raze de aur, întru care s-a ascuns soarele cel înţelegător, Cristos Dumnezeul. Maica Domnului a fost închipuită şi prin chivotul Legii Vechi înaintea căruia a săltat de bucurie David prorocul şi împăraţii. În Palestina, în localitatea Nazaret, era un om ce se chema Ioachim şi soţia lui, Ana. Acei soţi erau drepţi şi plini de toată fapta cea bună, fiind de neam cinstit şi împărăţesc dar aveau mare mâhnire în viaţă, căci nu aveau copii. Şi - în acea vreme - cei ce nu aveau copii erau socotiţi ca oameni urgisiţi de Dumnezeu şi blestemaţi, după mărturia Sfintei Scripturi, care zice: "Blestemat este cel ce nu are sămînţă în Sion şi nu are urmaşi în Ierusalim". De la asemenea oameni, nimeni nu avea voie să primească hrană iar în biserică nu erau luaţi în seamă şi nu li se primeau jertfele pe care le aduceau lui Dumnezeu. Într-una din zile, fiind un mare praznic al iudeilor, s-au dus şi Ioachim cu soţia sa Ana la biserică şi au vrut să dea şi ei ceva jertfă lui Dumnezeu din averile lor. Dar preotul nu a voit să le primească şi cu cuvinte grele îi mustră, zicîndu-le: "Pentru ce îndrăzniţi să aduceţi jertfa lui Dumnezeu, fiind voi sterpi şi neroditori?" Atunci Ioachim şi Ana, umplîndu-se de ruşine şi de mâhnire, au ieşit afară din biserică. Şi mergând spre casă foarte întristaţi, a zis Ioachim către soţia sa Ana: "Pe mine nu mă îndeamnă inima să mai intru în casa mea, căci noi suntem urgisiţi de Dumnezeu. Iată eu mă duc la munte şi acolo voi posti şi mă voi ruga lui Dumnezeu, doar se va milostivi şi ne va da şi nouă un copil". Deci, se despărţiră unul de altul iar Ana se duse acasă, la Nazaret. Şi - după ce făcu multă milostenie - a intrat în grădină şi acolo a început să se roage lui Dumnezeu cu durere şi cu multe lacrimi, zicând: "Doamne, Atotţiitorule, Cel ce numai cu cuvântul ai făcut cerul şi pământul şi toate câte se văd; Cel ce ai zis făpturilor Tale să trăiască şi să se înmulţească; Cel ce ai binecuvîntat pe Sara, femeia lui Avraam şi a născut pe Isaac la bătrâneţe şi ai dăruit Anei fiu, de a născut pe Samuel prorocul, dă-mi şi mie roadă pîntecelui meu şi nu lăsa să fiu de ocară între oameni, că de voi naşte fiu / sau fiică / îl voi închina Ţie cu toată inima şi-l voi da să slujească în biserica slavei Tale". Deci, acestea grăind Ana, cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu; la fel şi Ioachim, bărbatul ei, mult rugînduse în munte şi plângând cu durere din inimă, a auzit Dumnezeu rugăciunea şi suspinurile lor. Apoi trimiţând pe arhanghelul Gavril la Ioachim în munte, i-a zis: "Bucură-te, Ioachime şi te veseleşte că am venit să-ţi vestesc că vei avea o fiică ce va naşte în feciorie pe Împăratul lumii, Dumnezeu! Deci, lasă întristarea şi amărăciunea sufletului tău şi te du la casa ta, că a auzit Dumnezeu rugăciunea ta. Numai să ai nădejde tare în cuvântul meu şi să-i mulţumeşti lui Dumnezeu". Acestea zicând îngerul lui Dumnezeu, s-a dus în grabă şi la Ana şi îi zise aceste cuvinte: "Ano, Ano, s-a auzit rugăciunea ta şi – iată - vei naşte o fiică şi-i vei pune numele Maria, de care toate popoarele pământului se vor bucura". Deci, Ioachim, auzind cuvântul arhanghelului Gavril, se duse vesel la casa sa şi află pe Ana foarte bucuroasă pentru vestea primită de la înger. Apoi Ana, rămânând însărcinată, după 9 luni a născut o fiică, pe care, dupa obiceiul Legii Vechi, la 8 zile o duseră la preotul bisericii spre a-i pune numele. Deci, cu chip tainic, i s-a dat pruncii acest nume de Maria, căci Maria înseamnă împărăteasă, ca ceea ce avea să fie Împărăteasa îngerilor şi Doamna întregii lumi. Însă şi altă taină ascunde în sine numele de Maria. Numele acesta se compune din 5 litere ce închipuiesc tainic numele celor 5 mari şi renumite femei din Vechiul Testament. Astfel, litera "M" arată pe "Mariam", sora lui Moise şi a lui Aaron. Litera "A" este Avigheia, femeia lui Nova. Litera "R" este Rahila, soţia lui Iacob. Litera "I" este Iudit, văduva cea sfântă; litera "A" este Ana, femeia lui Elcana. Prin aceasta se înţelege că toate darurile şi faptele bune cu care au fost încununate aceste femei, pe toate la un loc le intruneşte dumnezeiască pruncă Maria, întrecându-le cu neasemănare. Fiindcă Mariam, sora lui Moise strălucea cu 2 daruri: cu fecioria şi cu prorocia; iar în cea plină de dar, Maria, fecioria şi prorocia rămân de-a pururea. Avigheia s-a măritat întru smerenie iar fecioara Maria, mai ales pentru smerenie este lăudată. Rahila a fost vestită prin frumuseţea ei iar Fecioara Maria este însăşi podoaba şi frumuseţea cerului. Iudita a fost vestită pentru că prin înţelepciunea ei a omorât pe Olofern iar Fecioara Maria s-a făcut pe sine sălaş al înţelepciunii şi al Cuvântului lui Dumnezeu, care prin puterea Lui a omorât pe Olofern cel fără de trup, adică pe diavolul. Ana fiind stearpă s-a slăvit, pentru că a devenit maica marelui Samuel dar şi Preasfânta Fecioară Maria este mult mai vestită, căci nu stearpă, ci fecioară fiind, a devenit Maica marelui Emanuel. Ce asemănare s-ar putea face între darurile sfinţilor şi ale drepţilor şi între aceea care a fost şi este comoara tuturor darurilor Sfântului Duh? Căci, după mărturia Fericitului Ieronim, toţi sfinţii au luat de la Dumnezeu numai câte o parte din daruri iar Preasfânta Fecioară Maria a fost împlinirea tuturor darurilor. Macedonenii prăznuiesc naşterea Împărătesei cerului şi a pământului, ca rod al rugăciunii, al milosteniei şi al facerii de bine, câştigată de la Dumnezeu de Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana. Această sărbătoare a sosit cu lumină duhovnicească, cu bucurie sfântă, fiindcă acum se naşte Maica luminii şi a bucuriei. Acum se vesteşte mila şi izbăvirea neamului omenesc, căci s-a născut Maica milei şi a milostivirii. Nu e prăznuită naşterea vreunui sfânt, ci naşterea aceleia ce este mai sfântă decât toţi sfinţii. Nu sobor de îngeri se cinsteşte astăzi, ci naşterea Împărătesei îngerilor. Nu maică de împărat pământesc se naşte, ci însăşi Maica Domnului şi Dumnezeului slavei. Acum, Împărăteasa făpturii şi Doamna lumii, din pântece sterp şi neroditor a răsărit. Dacă David, împăratul şi prorocul, a săltat bucurându-se şi s-a veselit foarte, înaintea chivotului Legii Vechi, care tainic închipuia pe Maica Domnului, apoi câtă bucurie şi veselie se cade oamenilor să aibă acum, când, nu tainic şi cu închipuire, ci într-adevăr e prăznuită Naşterea Maicii Domnului, chivotul cel viu şi însufleţit, întru care Dumnezeu a locuit: dacă cele întunecate şi tainice atâta veselie au adus preafericitului strămoş al Maicii Domnului, apoi câtă bucurie are el acum în cer şi câtă bucurie şi mângâiere se cuvine să aibă şi credincioşii azi, când a răsărit în lume prunca lui Dumnezeu, Fecioara Maria, prin care S-a arătat Soarele mântuirii neamului omenesc. Cu adevărat cu această prăznuire Preabunul şi Preaînduratul Dumnezeu a cercetat cu milă zidirea Sa şi a bucurat cu mare bucurie, nu numai pe David împăratul şi prorocul, ci şi pe dumnezeieştii ei părinţi Ioachim şi Ana, care cu atâtea lacrimi şi suspine se rugau lui Dumnezeu să le dea lor rod.

 



< inapoi

© 2008 Institutul Intercultural Timisoara. Toate drepturile rezervate.