Miercuri
13
Decembrie

Proiect realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
şi implementat de către Institutul Intercultural Timişoara


 






 

Cauta

(cautare cu diacritice)
Albanezi
Armeni
Bulgari
Cehi
Croaţi
Evrei
Germani
Eleni
Italieni
Macedoneni
Maghiari
Polonezi
Români
Romi
Ruşi
Ruteni
Sârbi
Slovaci
Tătari
Turci
Ucraineni
Arabi
Chinezi
Indieni
Iranieni
Universal
Migrant in Romania
dialog2008
Oct 2017 Noiembrie 2017 Dec 2017
D L Ma Mi J V S
     
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
   
Dec 2017 2017Dec 2018
1 Ianuarie
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
Institutul Intercultural Timişoara
 
Sfântul Andrei
30-11-2017 - Români

Este Sărbătoare Naţională a Bisericii Ortodoxe Române, prin hotărâre a Sinodului din 1994: Sfântul Andrei este Ocrotitorul României. Andrei a fost din Betsaida, orăşel pe malul Mării Galileea, al cărui frate Petru a ajuns primul Papă. Înainte de a fi apostol al Domnului, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezatorul dar dacă a auzit, a doua zi după Botezul lui Isus în Iordan, pe dascălul său Ioan, arătând cu degetul către Isus: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii - atunci l-a urmat pe Cristos, zicând fratelui său Petru “Am găsit pe Mesia” şi astfel l-a tras şi pe Petru spre dragostea lui Cristos. Drept pentru care Sfântului Andrei i se mai spune şi apostolul cel dintâi chemat al Domnului. Ca şi ceilalţi apostoli, Sfântul Andrei l-a urmat pe Mântuitor, însoţindu-l pe drumurile Ţării Sfinte, adăpându-se din izvorul nesecat al dumnezeieştilor descoperiri pe care le aducea Mântuitorul. A fost martor faptelor minunate săvârşite de Domnul, s-a împărtăşit din cuvântul Dumnezeiesc, dătător de viaţă, al credinţei celei noi întemeiată de Cristos şi - mai presus de toate - a văzut Patimile Domnului, a plâns moartea Lui pentru oameni şi s-a întărit în credinţă, în ziua Învierii. După Înălţarea Domnului la cer, la Rusalii, apostolii au tras la sorţi şi au mers în toată lumea, pentru propovăduire. Atunci, acestui întâi chemat i-a căzut la sorţi să meargă în ţinuturile din jurul Mării Negre şi a umblat în aceste locuri nu în grabă, ci în fiecare, zăbovind şi răbdând multe împotriviri şi nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Cristos. Ajuns şi în Peloponez, pe mulţi i-a tras de la idoli la Cristos dar a avut un sfârşit de mucenic, fiind răstignit, la Patras (lângă Corint), cu capul în jos, pe o cruce în forma de X, căreia i s-a spus Crucea Sfântului Andrei; capul său acum se află la biserica locală. Sărbătoarea Sfântului Andrei premerge zilei de 1 Decembrie - Ziua Naţională sau a unităţii Românilor de pretutindeni: astfel, se uneşte spiritual sărbătoarea Bisericii Române cu sărbătoarea României. Creştinismul Românilor este de origine apostolică - iar aceasta se datorează Sfântului Andrei. El a locuit în comuna dobrogeană Ion Corvin şi colindele locului pomenesc că Decebal şi Traian au fost la Schitul Sfântului Andrei – care a hirotonit episcopi (între care, cu întâietate în România a fost cel al Tomisului – al Grecilor anatolieni veniţi din Milet). Episcopii peste care “şi-a pus mâinile” Sfântul apostol Andrei au hirotonit, la rândul lor, alţi episcopi sau diaconi pentru noile comunităţi creştine, ca să se asigure succesiunea neîntreruptă a preoţiei şi au devenit propovăduitori ai noii credinţe - prin predică şi botez - în rândurile autohtonilor. Astfel, geţii l-au găsit pe Sfântul Andrei ca patron al lupilor, crezând că de ziua lui îşi pot lupii întoarce grumazul - ţeapăn tot restul anului - iar tradiţia populară a indicat în noaptea lui vigoarea strigoilor (morţi fără odihnă) sau moroilor / vampiri, de care oamenii se pot păzi cu usturoi: Ajunul Sfântului Andrei este considerat de Români unul dintre acele momente în care bariera dintre văzut şi nevăzut se ridică - fiind momentul cel mai prielnic la început de iarnă pentru a obţine informaţii cu caracter de prospectare privind anul care vine, permiţându-se interferenţa planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existenţa oamenilor putând fi întoarse de la matca lor firească, noaptea "umblând strigoii" să fure "minţile oamenilor" şi "rodul livezilor". Crucea Sfântului Andrei e prezentă pe steagul Scoţiei deoarece primii Scoţieni au intrat în contact cu moaştele Sfântului Andrei şi impresionaţi au decis că le este patron.

 



< inapoi

© 2008 Institutul Intercultural Timisoara. Toate drepturile rezervate.