Sambata
21
Octombrie

Proiect realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
şi implementat de către Institutul Intercultural Timişoara


 






 

Cauta

(cautare cu diacritice)
Albanezi
Armeni
Bulgari
Cehi
Croaţi
Evrei
Germani
Eleni
Italieni
Macedoneni
Maghiari
Polonezi
Români
Romi
Ruşi
Ruteni
Sârbi
Slovaci
Tătari
Turci
Ucraineni
Arabi
Chinezi
Indieni
Iranieni
Universal
Migrant in Romania
dialog2008
Nov 2017 Decembrie 2017 Jan 2018
D L Ma Mi J V S
         
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
           
Jan 2018 2017Jan 2018
1 Ianuarie
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
Institutul Intercultural Timişoara
 
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
04-12-2017 - Sârbi

Intrarea în Biserică a Mariei din 4 Decembrie - conform calendarului iulian urmat de Sârbi - este unul dintre cele 4 praznice împărăteşti ale ei, când e dezlegare la vin, untdelemn şi peşte (conform calendarului iulian, celelalte 3 sunt Naşterea Maicii Domnului în 21 Septembrie, Buna Vestire a Maicii Domnului în 7 Aprilie şi Adormirea Maicii Domnului în 28 August). Împlinindu-se 3 ani de la naşterea Preacuratei Fecioare Maria, drepţii ei părinţi, Ioachim şi Ana, şi-au adus aminte de făgăduinţa lor, ca să dea în dar lui Dumnezeu pe cea născută. Deci, au voit a împlini cu fapta ceea ce făgăduiseră cu cuvântul. Chemând toate rudeniile din Nazaret unde vieţuiau, rudenii care erau de neam împărătesc şi arhieresc (căci însuşi dreptul Ioachim era de neam împărătesc iar soţia lui, Sfânta Ana, era de neam arhieresc) şi aducând şi cete de fecioare tinere, au pregătit făclii multe şi au împodobit pe Preacurata Fecioară Maria. Astfel, cu cinste şi cu slavă, a fost petrecută Maria la Biserica Domnului. La intrare erau 15 trepte şi la fiecare din acele trepte se cânta câte un psalm de către cei care intrau în slujbă. Deci drepţii părinţi au pus pe prunca cea fără prihană pe treapta cea dintâi iar ea îndată, singură, a alergat pe trepte foarte degrabă, neajutând-o nimeni, nici sprijinind-o; şi alergând la treapta cea de sus, a stat acolo, întărind-o pe dânsa puterea lui Dumnezeu cea negrăită (căci încă mică fiind, a început Domnul a arăta într-însa puterea Sa cea mare, ca să înţeleagă cît de mare va fi în dar, cînd va veni în vârsta cea desăvîrşită). Atunci s-au mirat toţi când au văzut pe acea pruncă de 3 ani suindu-se singură degrabă pe acele trepte, ca şi cum ar fi fost desăvârşită cu vârsta. Mai vârtos, Zaharia se mira de aceasta şi - ca un proroc - din descoperirea lui Dumnezeu înţelegea mai înainte cele ce aveau să fie. Astfel a fost dusă în Biserica Domnului Preacurata şi Preabinecuvântata Fecioară Maria. Atunci arhiereul Zaharia a făcut un lucru străin şi tuturor de mirare, căci a dus pe pruncă în sfânta sfintelor, care este după a doua catapeteasmă, în care era Chivotul Legii cel ferecat peste tot cu aur şi heruvimii slavei care umbreau altarul, unde, nu numai femeilor, ci nici preoţilor nu le era îngăduit a intra, fără numai singur arhiereului, o dată într-un an. Acolo i-a dat arhiereul Zaharia Preacuratei Fecioare loc de rugăciune. Căci celorlalte fecioare, care, de asemeni, erau aduse pentru slujbă în Biserica Domnului până la vremea vârstei lor, le era dat loc de rugăciune între biserică şi altar, unde mai pe urmă a fost ucis Zaharia. Şi nicidecum nu era cu putinţă vreuneia din fecioarele acelea a îndrăzni să se apropie de altar, pentru că le oprise arhiereul. Aceasta a făcut-o arhiereul după porunca lui Dumnezeu căci Maria era mai vrednică decât el spre a sta totdeauna înaintea feţei lui Dumnezeu. Apoi drepţii părinţi, fiind binecuvîntaţi de arhiereu şi de tot soborul preoţesc, s-au întors la casa lor cu toate rudeniile şi au făcut ospăţ mare, veselindu-se şi mulţumind lui Dumnezeu. În locaşul fecioarelor a fost dată prunca de 3 ani, Preacurata Fecioară Maria, fiind orânduite pe lângă dînsa fecioare mai bătrâne cu anii. Fecioara era ascuţită la minte şi iubitoare de învăţătură şi nu numai Sfânta Scriptură a învăţat, ci şi toarcerea lânii şi a inului şi la cusături cu mătase s-a îndeletnicit. Pentru priceperea sa cea bună, era tuturor mirare şi lucra mai vârtos acele lucruri ce puteau să fie de trebuinţă preoţilor la slujba Bisericii; încât mai pe urmă, pe vremea Fiului ei, putea să se hrănească cu cinst (chiar cămaşa când Domnul era răstignit pe cruce, a fost ţesută de Fecioara Maria, cu mâinile ei).

 



< inapoi

© 2008 Institutul Intercultural Timisoara. Toate drepturile rezervate.