Marti
23
Octombrie

Proiect realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
şi implementat de către Institutul Intercultural Timişoara


 






 

Cauta

(cautare cu diacritice)
Albanezi
Armeni
Bulgari
Cehi
Croaţi
Evrei
Germani
Eleni
Italieni
Macedoneni
Maghiari
Polonezi
Români
Romi
Ruşi
Ruteni
Sârbi
Slovaci
Tătari
Turci
Ucraineni
Arabi
Chinezi
Indieni
Iranieni
Universal
Migrant in Romania
dialog2008
Sep 2018 Octombrie 2018 Nov 2018
D L Ma Mi J V S
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
     
Nov 2018 2018Nov 2019
1 Ianuarie
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
Institutul Intercultural Timişoara
 

Tătarii din România

Grupul Tătar din stepa nord-pontică a început să se afirme după victoria asupra cnezilor Ruşi în 1223, care le-a deschis drumul spre Europa, întinzând stăpânirea lor până la gurile Dunării. Astfel, în anul 1241, Tătarii organizaţi în hanatul “Hoardei de Aur” şi-au instaurat dominaţia şi în diferite teritorii din vecinătatea Munţilor Carpaţi. Prima mărturie documentară în legătură cu stabilirea Tătarilor în Dobrogea se referă la o împroprietărire din perioada lui Gingis Han. În cursul secolului XIV, au venit Tătari alături de Turci din Anatolia, având loc şi trecerea la islamul sunit. Apoi, în perioada hanului Timur Lenk, 100000 de Tătari s-au stabilit în Dobrogea. În 1525, alte grupuri de Tătari au ajuns la Babadag. Cronicile otomane au înregistrat 4 grupuri de Tătari pe teritoriul Rumeliei (zona Balcanilor de răsărit), de care aparţinea Dobrogea. Limba Tătară face parte din ramura Turcică a limbilor altaice. Instaurarea administraţiei otomane în Dobrogea a avut un efect de asimilare a populaţiei Tătare, limba Tătarilor fiind treptat înlocuită cu limba Turcă. La sfârşitul secolului XVI, călătorii străini denumeau Dobrogea ca fiind “Ţara Tătarilor”. În 1596, s-au stabilit alţi 40000 de Tătari în regiunea dintre Dunăre şi mare. După ocuparea ţaristă a Peninsulei Crimeea (1783), mulţi Tătari din acel loc al temutei Hoarde de Aur de odinioară şi-au găsit un refugiu în zona Dobrogei. Procesul de emigrare a continuat până la Unirea Dobrogei cu România în 1878. Datorită deselor războaie otomano-ţariste, Tătarii îşi căutau refugiu, părăsind de 3 ori Dobrogea dar întorcându-se mai mereu tot pe aceste meleaguri. După 1878, situaţia Tătarilor din Dobrogea a fost similară în general cu cea a Turcilor, adică marginalizaţi dar nu supuşi unui proces de asimilare etnică. O primă evaluare a numărului Tătarilor din Dobrogea, imediat după războiul de independenţă al României, a fost făcută în anul 1879 destul de imprecis, deoarece Tătarii erau incluşi împreună cu Turcii în grupa religioasă a musulmanilor. Oricum, în acel moment existau în Dobrogea Românească circa 134000 de musulmani. Prin Unirea Dobrogei cu România a început o nouă epocă pentru Tătari, creându-se instituţii moderne de instrucţie publică, de cultură naţională şi de cult islamic corespunzătoare nevoilor specifice. Între acestea, Seminarul Musulman a functionat iniţial la Babadag şi a fost transferat, în 1901, la Medgidia. De asemenea, revista Idealul a însemnat, în perioada interbelică, o veritabilă şcoală renascentistă, răspândind în rândul Tătarilor idei generoase. În anii celui de-al doilea război mondial, mulţi Tătari din Crimeea s-au refugiat în România şi represaliile staliniste împotriva lor au avut impact şi asupra Tătarilor dobrogeni, unii devenind victime ale regimului comunist. Pe de altă parte, cu timpul, unii dintre Tătarii dobrogeni, puţini la număr, s-au mutat în alte zone de pe teritoriul României (Bucureşti, Braşov, etc.). Tătarii din România se consideră o parte a diasporei Tătarilor Crimeei; din secolul XX, utilizează alfabetul latin. Musulmanii din România (Tătari, Turci, etc.) trăiesc grupaţi în circa 80 de comunităţi religioase teritoriale - rurale şi urbane - situate în Dobrogea şi în oraşele Bucureşti, Brăila, Călăraşi, Galaţi ori alte localităţi; majoritatea se află în judeţele Constanţa şi Tulcea. Locaşurile de rugăciune ale Tătarilor sunt de 3 categorii: moscheea, geamia şi mesgidul. În total sunt 80 de locaşuri de cult, dintre care 1 moschee, 76 geamii şi 3 mesgiduri. Câteva geamii şi cavourile “Gazi Ali Paşa” şi “Saru Saltîk Dede” din Babadag sunt declarate monumente istorice. Din punct de vedere al desfăşurării activităţii religioase, Tătarii se află sub oblăduirea Muftiatului Cultului Musulman din România / sunit. Tătarii din România urmează Calendarul Musulman.

 

Titlu Etnie Data
Începerea celor 3 luni Tătari 19-03-2018
Nevruzul Tătari 21-03-2018
Aniversarea Concepţiei Profetului Tătari 22-03-2018
Înălţarea Profetului Tătari 13-04-2018
Noaptea Emancipării Tătari 30-04-2018
Hîdîrlezul Tătari 06-05-2018
Ramazan Tătari 15-05-2018
Ramazan Tătari 16-05-2018
Ramazan Tătari 17-05-2018
Evocarea Genocidului Tătarilor Tătari 18-05-2018
Ramazan Tătari 18-05-2018
Ramazan Tătari 19-05-2018
Ramazan Tătari 20-05-2018
Ramazan Tătari 21-05-2018
Ramazan Tătari 22-05-2018
Ramazan Tătari 23-05-2018
Ramazan Tătari 23-05-2018
Ramazan Tătari 24-05-2018
Ramazan Tătari 25-05-2018
Ramazan Tătari 26-05-2018
Afisez 1 - 20 / total: 57
pagina: 1   2  3 >>>

© 2008 Institutul Intercultural Timisoara. Toate drepturile rezervate.